Iată două cuvinte pe care le pronunţăm adesea la care ne gândim adesea, la care cugetăm şi mai mult în aceste momente de cumpănă dintre ani, dar cred că niciodată nu ne gândim la înţelesul lor suficient.

Ce este timpul? Ce este veşnicia?

Ştim că Dumezeu este veşnic şi omul este trecător pe acest pământ, iar viaţa trece repede. Ştim că această viaţă trecătoare este pentru om un dar de la Dumnezeu, ca prin ea să dobândim veşnicia. Dumnezeu ne cheamă la viaţa vremelnică şi ne dă posibilitatea să o dobândim pe cea veşnică, iar viaţa veşnică se poate dobândi în măsura în care ne trăim viaţa trecătoare aproape de Dumnezeu Cel veşnic. Am putea spune că Dumnezeu ne dăruieşte întâi viaţa trecătoare şi apoi pe cea veşnică, lăsându-ne şi libertatea de a refuza veşnicia.

Mai concret, pentru a dobândi viaţa veşnică este necesar să ne-o asumăm în deplină libertate iar acest lucru se realizează prin sfiinţirea timpului acestei vieţi. Timpul sfiinţit devine astfel tim înveşnicit. Modul şi locul în care se realiza acest lucru este doar în relaţie cu Dumnezeu Cel “Unul Sfânt” şi în “Una Sfântă Biserică”.

În Fiul lui Dumnezeu care a îmbrăcat chip de om s-au unit timpul şi veşnicia şi această unire se continuă în viaţa Bisericii care este timpul lui Hristos.

Participarea la viaţa Bisericii, şi prin aceasta sfinţirea timpului, se poate realiza pe două planuri şi anume: participarea la viaţa liturgică a Bisericii, şi în acelaşi timp, printr-un mod de viaţă prin care îl slăvim pe Dumnezeu.

Dacă ne străduim ca prin viaţa particulară de fiecare zi să slăvim pe Dumnezeu şi în acelaşi timp să participăm la viaţa liturgică a Bisericii unde se slăveşte Dumnezeu, atunci viaţa trecătoare se converteşte în veşnicie.

De aceea, Biserica ne îndeamnă să folosim timpul pentru a dobândi veşnicia şi ne oferă toate mijloacele prin care putem face acest lucru.

Să ne străduim ca fiecare zi a anului care începe să devină o zi înveşnicită, aşa după cum ne rugăm în cadrul Sfintei Liturghii “Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi în pocăinţă să o săvârşim”.

La mulţi ani fericiţi şi înveşniciţi!

Protopop Pr. Ion Popescu