Despre abisala nevoie de frumos și despre cultivarea lui în noi și împrejurul nostru, ne-a vorbit părintele Pantelimon Șușnea de la Mănăstirea Oașa, absolvent de Belle Arte, pictor de icoane şi fotograf:

„Foarte importantă este lucrarea de despătimire a omului pentru că, dacă tu te condamni să trăiești o existență doar la nivelul simțurilor, acela va fi nivelul tău de percepție a frumosului, va fi strict frumosul care se adresează simțurilor. Pentru a putea percepe mai mult, trebuie să se domolească un pic simțurile. Din această perspectivă, postul chiar este o cale care, prin niște restricții, descoperă un univers întreg. Sunt niște restricții care te dezmărginesc. Este un paradox al credinței. Sunt niște limitări care te dezlimitează, te dezmărginesc, adică fac posibilă și percepția Împărăției cerurilor. Noi nu suntem condamnați la o percepție limitată. Aceste limite se depășesc prin lucrare, printr-o viziune spirituală asupra vieții.

Dacă nu ai relații frumoase, ai nevoie de lucruri. Oamenii care trăiesc într-o banalitate a relațiilor caută să se înconjoare de lucruri, caută cumva să compenseze lipsa de profunzime. Atunci când te odihnești într-o relație frumoasă uiți de tot, nu-ți mai trebuie nimic. Faptul că în ziua de astăzi ne trebuie atâta materie reflectă tocmai această sărăcie sufletească a noastră”

Pr. Dan Cozea

(Sursa: Ziarul Lumina)