De cand ne nastem si pana trecem in vesnicie icoanele ne sunt repere, calauze luminoase si tacute pe drumul spre Imparatie. Tot crestinul ortodox este inca demult incredintat de ajutorul si de harul lor. Iata de ce impodobim bisericile si chiar casele noastre cu imagini sfinte, primim la Botez o cruciulita si icoana sfantului ocrotitor, mai apoi, asezati in fata Sfantului Altar la cununie, primim in dar icoana sfantului ocrotitor al casniciei noastre, care ne va fi sfetnic bland in momentele grele. Despre cultivarea cu responsabilitate a vocatiei de iconar si despre legatura dintre icoana si viata fiecaruia dintre noi am vorbit cu parintele Nikolai Ozolin, profesor la Institutul „Saint-Serge” din Paris si unul dintre cei mai cunoscuti iconologi ai Ortodoxiei actuale.

Parinte profesor, cum poate iconarul sa dobandeasca si sa-si dezvolte discernamantul duhovnicesc si artistic pentru a reusi sa picteze icoane autentice? 

El trebuie sa faca efortul de a fi un membru constient al Bisericii, printr-o abstinenta continua. Trebuie sa inteleaga faptul ca a fi pictor de icoane in Biserica reprezinta o slujire. El trebuie sa duca o viata crestina. Nu trebuie insa neaparat sa fie calugar, cu toate ca de-a lungul vremii au existat foarte multi pictori de icoane calugari, fapt care nu-i o pura intamplare, caci viata monahala, viata duhovniceasca intensa ajuta pictarii de icoane. Trebuie sa vedem mai simplu acest lucru; nu trebuie sa ai o pasiune speciala. Asa cum cineva este hirotonit diacon sau preot si isi traieste credinta pe cat poate, in ciuda slabiciunilor sale, tot asa si iconograful se straduieste sa-si traiasca vocatia sa eclesiala, slujirea sa. Este important ca iconograful sa inteleaga ca este membru al Bisericii si ca, pictand icoane, el lucreaza pentru Biserica. Lucrarea sa de iconograf este cu adevarat o forma de propovaduire. Exista propovaduire prin cuvinte si propovaduire prin imagini. Sfintii Ioan Damaschin si Teodor Studitul, precum si toti ceilalti apologeti ai icoanelor spun ca propovaduirea prin icoane este o propovaduire tacuta, facuta prin simtul vazului, dar la fel de eficienta ca si cea orala.

Ce trebuie sa aiba iconograful in plus fata de un simplu pictor?
Este evident faptul ca pictorul de icoane este si un artist, caci este pictor. Este de la sine inteles ca el stapaneste intreaga meserie de pictor, cunoasterea tehnicii, stiinta desenului si a tehnicii specifice icoanei. Insa, evident este si faptul ca iconarul nu este un artist printre altii. El este cineva care slujeste Bisericii. Este asadar vorba despre o slujire. Iata de ce nu este o simpla intamplare ca in Biserica Ortodoxa avem printre sfinti si sfinti iconografi. Toti suntem chemati la sfintenie, insa exista, iata, persoane care, prin intermediul slujirii lor de iconografi, au devenit sfinti. Atunci cand vorbim de vocatia pictorului de icoane, trebuie sa utilizam termenul „slujire”. Pictarea icoanelor merita numele de slujire pentru ca, asa cum stim, icoanele sunt imagini care functioneaza in cadrul Sfintei Liturghii, avand un rol specific. In timp ce cantarea liturgica ne atrage introducandu-ne intr-o atmosfera specifica rugaciunii, intr-o muzica a Cerului, icoanele ne introduc nu doar intr-o lume a imaginilor ceresti, ci chiar in lumea cereasca. Continutul lor este revelarea, prin si in Biserica, prin si in Sfanta Liturghie, a unor realitati duhov­nicesti, al caror sens este sa ne conduca spre Domnul si in cadrul carora trebuie sa ne lucram mantuirea. Exista persoane carora le place sa spuna ca icoana constituie una dintre taine. Nu este nevoie sa lansam superlative, caci dupa aceea nu mai exista limite. Icoanele constituie insa cu certitudine o parte fundamentala a vietii Bisericii si a expresiei acesteia in slujba fiecarui credincios.

Icoana ortodoxa si furtuna imagistica moderna

Care este mesajul icoanelor in fata lumii de astazi saturate de imagine?
Este o invitatie la asceza, pentru ca de imagini ne-am saturat. Exista oameni care dorm cu televizorul aprins sau in fata calculatorului. Trebuie ca Biserica sa inceapa sa reactioneze. Trebuie sa incepem sa vorbim despre asta, spre binele nostru in primul rand. Suntem de-a dreptul otraviti. Cineva imi povestea zilele trecute: „Parinte, am incercat sa vad un film, dar dupa doar 10 minute au inceput reclamele si alte mizerii, pe care nu aveam nici un chef sa le privesc. Am renuntat chiar sa mai vad filmul”. Suntem prinsi in capcana! Ne murdaresc ochii si trupul prin lucruri nedemne de rostit, dar care ne impresioneaza in sensul cel mai puternic cu putinta. Cred ca acest fenomen va lua amploare si mai mult, insa noi nu trebuie sa ne dam batuti. Trebuie gasit un mijloc de a face greva! In acest caz putem spune: „Daca este asa, atunci nu ne mai uitam! Nu vrem sa mai stim de voi!” Caci este o violare, o agresiune violenta fata de ceea ce suntem, trup, suflet si duh, minte si vaz; iar noi stim in ce masura vazul ne conduce mintea. Avem de lucru in acest sens si trebuie sa nu intarziem prea mult, caci fenomenul tot va creste si vom sfarsi prin a fi inghititi de el.

Icoana, un ghid catre virtuti

Ce ne transmite icoana in ceea ce priveste dobandirea virtutilor si desavar­sirea duhovniceasca?
Este simplu. Ea ne vorbeste despre oameni care au reusit sa dobandeasca aceste doua lucruri. Aceasta este particularitatea icoanei: ea proclama faptul ca viata noastra duhovniceasca are consecinte si asupra trupului. Atunci cand intalnim persoane sfinte, viata lor ne devine intr-un fel „vizibila”, iar o icoana frumoasa arata tocmai acest lucru.

De unde provine aceasta insistenta de astazi de a scoate sfintele icoane din spatiul public chiar si in tarile ortodoxe? Cine este deranjat de icoane si de ce?
Aceasta insistenta provine de la diavol. Sunt deranjati de icoane acei oameni pe care-i deranjeaza existenta Bisericii. Este simplu. Ei vor sa elimine Biserica din spatiul public, iar icoanele sunt o modalitate a prezentei Bisericii. De aceea se incearca scoaterea icoanelor din scoli, din salile de clasa, din spatiul public… Bolsevicii au facut acest lucru in Rusia, iar acum se continua aici, fara sa fie vorba de bolsevici. Chiar daca nu o declara in mod deschis, ei sunt contra Bisericii si actioneaza foarte eficace in acest sens. Icoanele sunt o modalitate de prezenta a Bisericii in lume. Iata de ce se doreste inlaturarea icoanelor din spatiul public. Exista anumite forte care nu vor sa-si spuna numele, insa trebuie sa stim cine se ascunde in spatele lor.

Constiinta innoitoare in iconografia ortodoxa de azi

Este posibila o innoire iconografica in lumea de astazi?
Ea a inceput deja, inca de la jumatatea secolului XX, si continua in Biserica Ortodoxa cu ajutorul Domnului. Ea va lua amploare, caci imaginea este atat de importanta in lumea de azi. Pentru noi este o sansa, caci si noi suntem convinsi de importanta imaginii. Trebuie sa atestam aceasta cunoastere a imaginilor cu adevarat sfinte, insistand asupra faptului ca ele exista si se adreseaza tuturor oamenilor. Acestia din urma le pot privi si, vazandu-le, pot regasi Biserica si o viata duhovniceasca.

(Sursa: Ziarul Lumina)