Bisericile din Rusia de după 1990 au renăscut nu doar în ceea ce priveşte stilul arhi­tec­tural, ci şi cel iconografic. Chiar dacă paşii sunt încă timizi, câteva şcoli de iconari, dintre care cea mai impor­tantă este cea de la Lavra Sfântului Serghie din Rado­nej, încearcă să redea bisericilor ruseşti frumuseţea zugrăvelilor care le-a con­sa­crat în timpul marilor sfinţi iconari Andrei Rubliov, Teofan Grecul şi Dionisie. Despre această renaştere am stat de vorbă cu profesorul Alexandru Soldatov, care predă de peste două decenii la Secţia iconografică a Academiei Teologice din Moscova.- Pr. Eugeniu Rogoti

din interviu:

„Imitând Părinţii Bisericii, imitându-i pe sfinţii iconari, pictorul bisericesc contemporan trebuie să devină oglindă îngerească şi, desăvârşindu-şi meseria, să poată transmite cât mai fidel lumina şi adevărul. Există desigur ispita de a introduce unele forme ale artei contemporane seculare, dar aceasta trebuie învinsă şi pictorul să descopere frumuseţea care există în izvorul de viaţă dătător al tradiţiei.

(…)

Sfântul Cuvios Andrei Rubliov este pentru tradiţia rusească a picturii bisericeşti un fenomen cu totul ieşit din comun. Cred că figura lui este unică în toată istoria icoanei. El este un simbol pentru noi şi reprezintă un ideal de vieţuire şi creaţie. În persoana Sfântului Andrei Rubliov aflăm modelul spre care trebuie să tindem. Sfântul Andrei este monah, ascet şi din lucrările lui vedem că a fost isihast. El a contemplat imaginea primordială cu propriii ochi duhovniceşti, iar apoi a reuşit să găsească forme artistice prin intermediul cărora să o redea. Datorită neputinţelor noastre, noi astăzi poate că nu avem posibilitatea să contemplăm chipul primordial, aşa cum făcea Sfântul Andrei, însă imitând icoanele lui avem şanse să reflectăm adevărul în icoanele pe care le pictăm. Starea de rugăciune a iconarului şi viaţa lui duhovnicească sunt foarte importante, deşi în lumea contemporană este foarte greu să păstrezi aceste stări. De aceea este foarte important că şcoala noastră se află în interiorul unei lavre monahale. Experienţa din timpul şcolii este foarte importantă pentru studenţii noştri. Ei văd că izvorul inspiraţiei şi natura formelor artistice ale icoanei sunt înrădăcinate în asceza ortodoxă, în părtăşia iconarului la viaţa comunitară şi euharistică.” – Alexandru Soldatov