Naşterea Domnului
LUMINATORUL TRUPULUI
Intruparea Domnului este asemanata in cartile sfinte si in cantarile bisericesti cu rasaritul soarelui. Deodata cu nasterea Mantuitorului rasare oamenilor soarele dreptatii si lumina cunostintei.
Proorocii sunt razele soarelui care se arata pe cer ca sa imprastie intunericul si sa prevesteasca rasaritul soarelui.
Mantuitorul este insusi rasaritul soarelui care lumineaza tot pamantul, toate mintile, inimile si privirile oamenilor. Unde este Iisus Hristos, e lumina si viata ; unde lipseste Iisus Hristos e intuneric si moarte. De aceea cantam la nasterea Domnului : « Nasterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru rasarit-a lumii lumina cunostintei …. .».
Prin pacatuire, mintea omului s-a intunecat ; prin Iisus Hristos mintea se lumineaza.
Prin pacatuirea lui Adam, mintea i s-a intunecat, incat nu mai putea face deosebire intre adevar si idoli, intre bine si rau, intre calea mantuirii si calea pierzarii.
Prin venirea in lume a Mantuitorului, intunericul se topeste si dispare, cum dispare noaptea in fata zilei, la rasaritul soarelui.
Mantuirea incepe chiar cu intruparea Domnului, cu rasaritul luminii care alunga intunericul din mintea, din inima si din privirea omului.
Dreptul Simon dupa ce a luat in brate pe Iisus, cand L-a intampinat in Biserica, a binecuvantat pe Dumnezeu ca i-a ajutat ca sa vada mantuirea cu ochii trupului sau: « ca vazura ochii mei mantuirea ta » (Lc 2:38).
Cand vorbim despre mantuire este bine, deci sa stim ca mantuirea noastra este Iisus Hristos si Iisus Hristos este mantuirea. In El se arata mantuirea, El e mantuirea si mantuitorul totodata. El ne mantuieste si ne arata calea pe care sa mergem ca sa nu ne ratacim, ci sa ne mantuim. Prin invatatura Evangheliei Sale ne lumineaza mintea si imprastie intunericul ratacirilor paganesti, iar prin exemplul vietii Sale si prin dumnezeiestile Sale Patimi, ne-a impacat cu Dumnezeu si din robi ne-a facut fii liberi de pacat si frati. De aceea am spus ca Iisus Hristos este deodata si Mantuitorul si mantuirea noastra. Este mare lucru sa ai mintea luminata si ferita de ratacire. Caci zis-a Domnul : « Luminatorul trupului este ochiul, iara daca ochiul tau este curat, tot trupul tau va fi luminat, iar daca ochiul tau va fi rau, tot trupul tau va fi intunecat. Asadar, daca lumina care este in tine este intuneric, atunci cum este intunericul ? » (Mt. 6: 22-23 ; Lc 11: 24-26) . Cand ochiul este sanatos, tot trupul este luminat. Cand ochiul e bolnav, nu vede bine sau e orb, tot trupul e intunecat. Tot asa este si mintea. Daca mintea este luminata, vederea sufletului nostru este limpede. Cand mintea este intunecata de rautati si de patimi, vederea sufletului e tulbure, intunecata, tot asa cum lumea e intunecata de intunericul noptii.
Iisus Hristos a venit in lume sa ne aduca lumina cunostintei adevaratului Dumnezeu, sa invete oamenii sa fie mai buni, sa ne arate la toti cum sa vietuim in veacul de acum, ca in veacul viitor sa mostenim viata si fericirea vesnica. Prin acesta, El ne lumineaza mintea, inlatura din sufletul nostru una din urmarile cele nefericite ale pacatului stramosesc: intunecarea mintii si astfel ne ajuta sa vedem limpede calea mantuirii.
Iisus Hristos, prin razele Evangheliei ne lumineaza mintea, ne scoate din robia intunericului la lumina mantuirii, precum Insusi graieste : « Eu sunt lumina lumii. Cel ce-Mi urmeaza Mie, nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii » (In. 8:12)
« Pildele Mantuitorului. Pentru cei mici si pentru cei mari, pentru invatati si neinvatati » – Preot Ilarion V. Felea – Editura Fundatiei Iustin Parvu, 2014
***
Hristos a avut firea noastra intocmai, insa fara de pacat, asa ca si de aici este invederat ca natura trupului nostru nu este rea. Hristos nu a luat alt trup in locul celui dinainte, nici ca schimbandu-i esenta cu totul, l-ar fi pregatit astfel de a indrepta slabiciunea trupului omenesc, ci lasandu-l in aceeasi natura, a proclamat astfel biruinta si cununa luata contra pacatului, iar dupa biruinta si pe el l-a inviat si l-a facut nemuritor.
« Maxime si cugetari patristice – Sfantul Ioan Gura de Aur » – Protosinghel Teodosie Paraschiv – Editura Adenium, 2014
***
Cruce si Intrupare
Pentru a intelege semnificatia mortii mantuitoare a lui Hristos trebuie sa intelegem semninficatia Intruparii. Fiecare dintre noi se naste in timp din nefiinta. Intram intr-o viata trecatoare, plina de riscuri pentru a spori in dobandirea statorniciei in Viata vesnica. Chemati din nimic de cuvantul lui Dumnezeu, patrundem in timp, dar inlauntrul timpului putem afla vesnicia, fiindca vesnicia nu este un timp care nu se mai termina niciodata.
Vesnicia nu este ceva – este Cineva. Vesnicia este Dumnezeu Insusi, pe Care Il putem intalni in scurgerea efemera a timpului, iar prin acesta intalnire, prin comuniunea pe care Dumnezeu ne-o ofera prin har si iubire in libertate reciproca, putem, de asemenea, sa pasim in vesnicie pentru a deveni partasi la insasi viata lui Dumnezeu, devenind dupa cuvintele indraznete ale Sfantului Apostol Petru, « partasi dumnezeiestii firi ».
Nasterea Fiului lui Dumnezeu nu este precum a noastra. El nu patrunde din nimic in timp. Nasterea Sa nu este inceputul vietii, o viata ce creste neincetat; este o marginire a deplinatatii pe care o avea inainte de facerea lumii. Cel care a avut slava vesnica impreuna cu Tatal inainte de veacuri, patrunde in lumea noastra, in lumea creata, [lume] in care omul a adus pacatul, suferinta si moartea. Nasterea lui Hristos este pentru El nu inceputul vietii, ci inceputul mortii. El accepta tot ceea ce tine de firea noastra si prima zi a vietii sale pe pamant este prima zi a urcusului Sau pe cruce.
« Rugaciunea care aduce roade – Buchet de texte duhovnicesti pentru lectura zilnica » – Mitropolitul Antonie de Suroj – Editura Doxologia, 2014
***
Colind
Din mii de falnice regine
Ce stapaneau peste pamant
A fost aleasa o fecioara
Sa intrupeze Duhul Sfant.
Sfioasa, blanda si cuminte,
O biata fata din popor
A zamislit, necunoscuta,
Pe marele Mantuitor.
Si-n ieslea umedului staul
Pe-un brat de paie s-a nascut
Acel ce-avea puteri sa franga
Pacatul greu de la-nceput.
Lasand deoparte imparatii
Cei plini de osti si slujitori,
Intreaga Domnului marire
S-a coborat printre pastori.
El, Mesia Izbavitorul,
-Trimisul Tatalui din Cer-
S-a ridicat sub ocrotirea
Si-n casa unui biet dulgher.
Caci harul pururi se revarsa
Pe cel sarac, cinstit si bun….
… Fiti gata sa primiti pe Domnul
In ziua sfantului Craciun…
« In gradina Ghetsemani. Antologie de poezie mistica – poezia Colind » – V.Voiculescu, Ed Art, 2009