La Crăciun noi prăznuim venirea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu care a luat trup de om, S-a întrupat sau S-a înomenit. La Crăciun doar se naşte din Sfânta Fecioară, pentru că întruparea Sa a avut loc în momentul zămislirii Sale în pântecele Fecioarei, eveniment pe care îl prăznuim la Bunavestire.
Înomenirea lui Dumnezeu a avut ca scop îndumnezeirea omului, lucru care s-a realizat de atunci şi până acum, în decursul istoriei şi se va realiza până la sfârşitul veacului în mod gradat şi funcţie de posibilitatea de recepţie a fiecăruia dintre noi a mesajului întrupării sau înomenirii.
Acest eveniment a îmbrăcat în istorie un veşmânt sărbătoresc atît de fabulos încât a devenit cea mai populară manifestare atît în răsărit cât şi în apus.
În plan liturgic sărbătoarea Crăciunului este precedată de un post de 40 zile pentru pregătirea credincioşilor ca să întâmpine Crăciunul, înnoiţi sufleteşte şi trupeşte.
Cu câteva zile înainte, preoţii colindă pe la casele credincioşilor cu icoana Naşterii Domnului, vestind bucuria sărbătorii şi pentru a împărţi binecuvântarea acestei sărbători.
Colindătorii aduc şi ei această veste pe la casele creştinilor amintind că:
„Astăzi S-a născut Hristos
Mesia chip luminos
Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi”
Totul este cântec şi bucurie. Sufletele luminează, casele se luminează, oraşele se luminează anunţând venirea pe pământ a Celui ce a zis: „Eu sunt lumina lunii”.
Bucuria sărbătorii nu se trăieşte în singurătate. Este o sărbătoare a familiei, a comunităţii şi a comuniunii între oameni. Colindătorii se adună în cete, credincioşii se întâlnesc mai întâi în biserică la Sfânta Liturghie, se bucură împreună pentru că împreună bucuria este mai mare iar biserica adună credincioşii şi îi uneşte într-o familie de suflet. Apoi masa de Crăciun este o masă comună, o masă a bucuriei împărtăşite cu cei apropiaţi ca grad de rudenie trupească sau sufletească.
Crăciunul este o sărbătoare a darurilor, a iubirii exprimate prin daruri. Este un răspuns al nostru la darurile pe care ni le dă Dumnezeu, darul vieţii, darul sănătăţii, darurile materiale pe care le primim de la Dumnezeu, oamenii buni pe care îi întâlnim şi care sunt daruri de la Dumnezeu.
Fiul lui Dumnezeu care se naşte între oameni este milostiv, iar noi răspundem în aceste zile cu bunătate şi milostenie pentru ca sa-L facem prezent pe El între noi. Prin milostenie şi bunătate, cerul se prelungeşte pe pământ. Crăciunul este deci taina unirii cerului cu pământul prin multiple căi.
Astfel trebuie să vedem în fiecare semen al nostru pe Hristos Cel Întrupat şi aşa vom sărbători Crăciunul în înţelesul său profund. Să nu-l uităm pe Hristos Cel singur sau Cel însingurat, pe Hristos cel flămând, pe Hristos Cel înfrigurat şi fără de adăpost, aşa cum ne îndeamnă un alt colind:
„Şi acum te las, fii sănătos
Şi vesel de Crăciun.
Dar nu uita când eşti voios
Române să fii bun”.
Protopop Pr. Ion Popescu