„Puțini conștientizează faptul că cinstirea martirilor din închisorile comuniste nu a debutat după 1989, când căderea regimului a permis manifestarea liberă a mărturiilor din spațiul concentraționar românesc, ci își are începutul chiar din timpul persecuțiilor. Originea conștiinței martirice și a sfințeniei mărturisitoare se află chiar la locul faptei: temnițele comuniste.

În temnițele comuniste, expunerea la torturi fizice și morale, dar, de asemenea, posibilitatea de a fi martor la pildele de jertfă și de mărturisire, de martiriu ale celor din jur, au fost elementele care au dus la nașterea acestei noi conștiințe martirice. Însăși sintagma care circulă intens astăzi, de „Sfinții Închisorilor”, își are originea în acele împrejurări, după cum o atestă părintele Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii, el însuși unul dintre cei cinstiți printre mărturisitori. Alte documente memorialistice, cum ar fi, de pildă, evocările lui Ioan Ianolide, arată în mod clar că cei care s-au aflat alături de Valeriu Gafencu se raportau la acesta ca la un sfânt încă în timpul vieții sale. Iar acestea sunt doar exemplele cele mai cunoscute.

(…) Constatăm că cinstirea memoriei martirilor din zilele noastre este un proces organic, care a crescut de jos în sus, din realități care nu pot fi trecute cu vederea, impunându-se prin puterea incontestabilă a mărturiilor supraviețuitorilor și a vieții celor martirizați în închisori, precum și prin evlavia poporului, care se roagă și la acești martiri. Procesul de instituționalizare a acestui tip particular de memorie a martirajului a decurs mai greu și nu fără dificultăți.

(…)Cu toate că există controverse legate de trecutul dinaintea experienței carcerale a unora din cei cunoscuți sub sintagma de „Sfinții închisorilor”, cinstirea, ca martir, a cuiva, nu are în vedere atât cum și-a început acela viața, cât, mai ales, cum și-a sfârșit-o. Iar martirii, prin mărturisirea lor și prin jertfa lor s-au învrednicit a primi Botezul sângelui, ispășindu-se și învrednicindu-se a primi cununa muceniciei. A te jertfi pentru semenul tău, când tu ești în suferință atroce, a-ți da porția de mâncare, când ești înfometat sistematic, a-ți dărui medicamentele, când viața ți se scurge din cauza bolii, a ierta pe torționarii tăi și, mai mult, a-i face să moară împăcați cu Dumnezeu, a muri cerând „să nu ne răzbunați”, toate acestea sunt fapte ale martirajului pe care suntem datori să le cinstim și să le mărturisim pentru a nu ne face vinovați înaintea lui Dumnezeu și a sfinților Săi pentru că am pus lumina sub obroc.”

Cuvântul Părintelui Episcop Macarie Drăgoi la întâlnirea cu tinerii din comunitatea ASCOR, dedicată Martirilor și Mărturisitorilor în perioada comunistă, în biserica din Mărișel, Munții Apuseni, miercuri, 9 august 2017

(Sursa: www.doxologia.ro)