O nouă lansare de carte la Librăria Sophia (str. Bibescu vodă nr. 19), „Frumusețea lucrurilor ultime”, de Florin Caragiu (ed. Sophia/ed. Platytera, 2017). Lansarea volumului va avea loc pe 26 Aprilie 2017 de la ora 18, la librăria Sophia. Alături de autor, vor participa la eveniment ca invitați speciali scriitorul, jurnalistul și profesorul de istoria religiilor Marius Vasileanu, precum și regizorul Toma Enache.

Autorul încearcă să surprindă resorturile unui mod de viață născut din atingerea tainei, a realității eshatologice inaugurate de învierea lui Hristos. În orizontul lucrurilor veșnice se configurează un gest iconic de raportare față de Dumnezeu și față de întreaga creație, ce subîntinde toate gândurile, simțămintele și simțirile noastre, prezența noastră însăși în lume, ca mădulare ale Trupului lui Hristos.

Despre acest volum am desprins câteva fragmente scriitorilor ce-l prefațează:

• Marius Vasileanu „Cum să pun început bun și să devin astfel prieten cu mine, cu Creația, cu Hristos? Aceasta este tema principală în jurul căreia orbitează paginile ce urmează care sunt scrise cu inima, cu lacrimi – parcă – uneori și cu un zâmbet, de Florin Caragiu.”;
• Paul Aretzu „În existenţa oamenilor, lucrurile ultime sunt bătrâneţea, boala, slăbiciunea, moartea. Toate reprezintă o perspectivă sumbră, menită să provoace nelinişte, spaimă şi să inculce o imagine dezastruoasă în legătură cu sfârşitul vieţii. Pentru omul religios, însă, lucrurile ultime ar fi mijloace care ţintesc îmbunătăţirea sufletului, astfel încât, în final, se atinge un înalt grad de omenitate, numit îndumnezeire. Florin Caragiu, cu argumente teologice (şi metafizice), îşi propune să ne convingă de frumuseţea spirituală a momentului absolut al încheierii experienţei pământeşti.”;
• Chris Tănăsescu „Ce ne oferă aici Caragiu, traducând plenar moștenirea Părintelui Ghelasie, este cartea fundamentală a isihasmului iconic, isihasmul „carpatin”. Chipul nostru mistic inconfundabil – prin gest propriu în corul ortodoxiei și în lume – își găsește acum întemeierea paradigmatică și totodată o expresie exemplară, memorabilă și irezistibil de actuală, de care va trebui să țină seama orice încercare viitoare, inclusiv în (re)așezarea noastră în contexte transnaționale și (post)globale.”;
• Virgil Borcan „Cu egală dezinvoltură autorul îi „pune la lucru” pe Yasunari Kawabata ori Constantin Noica, dar nu de dragul „epatării burghezului”, vorba altui romantic francez, ci numai în măsura în care cultura autentică, fie ea literară sau filozofică, este o cult-ură, un sacerdoțiu și un gest iconic.”.