Dumnezeu nu spune niciodată mulțumesc

(Duminica a XXIX după Rusalii; Luca 17, 12-19)

Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși care stăteau departe, și care au ridicat glasul și au zis: Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi! Și văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, multumindu-I. Și acela era samarinean. Și răspunzând, Iisus i-a zis: Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit.

Teologia satului stă cuprinsă în acestă propoziție: Dumnezeu (Iisus Hristos) intrând într-un sat a fost întâmpinat….

Da, înainte vreme, Dumnezeu intra mai des în satele noastre, în orașele noastre, în casele țărănești, în casele orășenilor. Și era așteptat, cu mâna streașină la ochi. Azi, pe ulițele satelor, câte mai sunt, nimeni nu-L mai așteaptă pe Dumnezeu. Uneori, câte-o pâlpâire de om, cu mâna întinsă, așteaptă poștașul să aducă amărâta de pensie, dacă este. Înainte vreme nu era nici acesta, dar erau altele… bune, sfinte și frumoase.

Iată-L pe Mântuitorul întâmpinat acum de zece leproși care ridică glasul spre a cere mila. Curios, ei nu cer vindecare. Simplu și drept ar fi fost să-L roage pe Iisus: Doamne, fă-ne bine, curăță-ne de acestă cumplită suferință! Nu, ei spun: Iisus, Învățătorule, fie-Ți milă de noi.

O întrebare pentru medicina contemporană: În ce ecuație pot fi puse mila și vindecarea?

Mântuitorul îi trimite pe cei zece leproși să se arate preoților, acestor gestionari absoluți ai milei. Și pe drum se vindecă. Iată forța milei.

Doar gândul că merg la preot sau la medic și că aceștia au mila de mine mă face bine. Bunica, muma Lena, Dumneze s-o ierte, femeie simplă, dar cu multă credință, ne-a spus odată: parcă ma simt mai bine după razele astea… Noi am râs, cum să te simți mai bine după o radiografie la plămâni. Acum, îmi sau seama că avea dreptate. Mila doctorilor, felul lor de a se comporta, blândețea gesturilor și bunătatea glasului, toate acestea, dar mai ales mila, repet, îi făcuseră bine bunicii. Nu mai avea oftatul acela…

Preoția și medicina din zilele nostre trebuie să fie depozitoarele milei pentru a dărui vindecarea.

Cuvintele ” milă voiesc, iar nu jertfă” (Matei 9,13)  pot fi traduse cotidian astfel: jertfa voastră să fie mila.

Din cei zece leproși primitori de milă, adică vindecați, doar unul se întoarce la picioarele lui Iisus și spune: Mulțumesc! Și acesta era de alt neam. El devine un alt om, ceilalți noua niște chinuiți, după slovele Sfântului Ioan Gură de Aur, fiind torturați cei care, împlinindu-li-se dorința, rămân lipsiți de mulțumire.

Nu este greu de constatat că astăzi lumea suferă de un altfel de lipsă. Înainte vreme leproșii, deși izolați, umblau împreună, astăzi, deși fac parte din cetate, sunt dezbinați și vor să dezbine;  înainte vreme leproșii când vedeau om apropiindu-se, strigau: sunt necurat, sunt necurat (Levitic 13, 46); astăzi strigă în gura mare: Eu sunt curat, ceilalți sunt murdari. Leprosul de odinioară își sfâșia hainele să-și arate suferința, cel de azi, din haine de firmă, arată cu degetul…

Cei zece leproși de atunci au cerut milă de la Dumnezeu, miile de leproși din lumea de azi ignoră, blamează, neagă prezența lui Dumnezeu: câte ironii, bârfe, răutăți, minciuni, intrigi, anacronisme, murdării…

Lepra, parcă, a urcat din carne în suflet, dar dacă din zece, unul s-a întors, se vor găsi și astăzi, dintr-o mie, zece să se-ntoarcă spre ierarh, către preoți, la picioarele lui Iisus și să spună: Mulțumesc!

Pentru aceștia zece, va fi salvată Cetatea. În vechiul Legământ, în cartea Pildelor 15,15, găsim o cutremurătoare profeție, consider eu, ” inima mulțumită este un ospăț necurmat”.

Dumnezeu nu spune niciodată mulțumesc. Toată acestă bogăție, ca ospăț euharistic, a lăsat-o oamenilor.

”Fărâmituri de cuvinte ”– lecturi evanghelice pentru Duminici  

Pr. Sever Negrescu, Ed. Doxologia , 2011