„ Am scris eu preapă­cătosul rob al lui Dumnezeu, Mihul, adică zugravul de la Crișul Alb, cu încuviințarea arhiepiscopului Ghelasie, în zilele regelui Ludovic în anul 6885 (1377) luna iulie 2.” Acestea sunt cuvintele în limba slavonă pe care le-a scris Mihu de la Crișul Alb pe intradosul arcadei de trecere din pronaosul în naosul bisericii istorice de la Mănăstirea Râmeț, pe cel de-al treilea strat de pictură, în stânga chipului Sfântului Ierarh Grigorie cel Mare. Cuvintele acestea sunt odorul identitar cel mai de preț al mănăstirii și al Bisericii noastre Ortodoxe din Transilvania.
Pictorul Mihu era, fără îndoială, un cărturar, cu un scris fru­mos, ordonat și corect. El este pri­mul meșter zugrav de la care ni se transmite cu certitudine originea românească. Numele lui se înscrie în rândul singurelor trei nume de pictori ai secolului al XIV-lea despre care există date: Teofil de la Streisângeorgiu și Grozie de la Strei. Aceasta demonstrează existența unei posibile școli de zugravi în Transilvania la 1377. Iar pictura sa, cu o puternică amprentă personală, se integrează organic în sfera artei bizantine, ansamblul mural de la Râmeț situându-se printre primele din România.

Pe larg AICI.

Diac. Dan Cozea

(Sursa: Ziarul Lumina)