Parohia Sf. Gheorghe Capra

Date contact

Hram: Sfântul M. Mc. Gheorghe
Adresa: Şos. Pantelimon nr, 131, sector 2, București
Telefon: 021.250.54.48
Email: sfgheorghecapra@protopopiatul2capitala.ro

Istoric

Din Câmpul Moşilor pornea spre inima Bărăganului la Călăraşi, un drum ce străbătea fosta moşie a lui Ghica şi Colentina. Pe o parte şi alta a acestui drum se aflau de prin 1880 lo­cuinţe omeneşti de gospodari, circa 200 familii de mici meseriaşi, căruţaşi, negustori de grâne, negustori ambulanţi, muncitori.

În 1886, prin Decretul nr. 2333 din 6 Mai, s-a făcut răscumpărarea locurilor de către cei împroprietăriţi. La îndemnul şi stăruin­ţa lui Constantin Duţulescu, poreclit „Capră” -negustor cu vază, s-a hotărât construirea unei biserici pe terenul dăruit de el pe şoseaua Pantelimon, colţ cu strada Fântânica: „ca prim ctitor dăruind şi o însemnată sumă de bani îm­preună cu soţia sa Eufrasina, s-au îngrijit de bu­nul mers al lucrărilor de construcţii şi dotare an­trenând alţi mulţi cetăţeni” (conform unei liste ce datează din anul 1892, găsim numele a 151 enoriaşi-ctitori). S-a terminat lucrarea şi s-a sfin­ţit în 1887, dându-i-se hramul „Sf. Gheorghe Nou -Capră”, după porecla primului ei ctitor.

(Pictura murală a Bisericii, găzduieşte la loc de cinste si astăzi imaginea familiei Duţulescu, după cum se poate observa pe frescă).

În 1924, au fost făcute reparaţii generale, ten­cuieli noi în locul celor vechi, a fost construit amvonul, dalele de piatră au fost înlocuite, tur­nându-se mozaicul actual, cu desene în culori, au fost înlocuite cercevelele din lemn, cu altele din fier, a fost refăcut pridvorul din scânduri cu unul din zid. În altar s-a pus parchet, iar tâm­plei i-a fost adus încă un rând de icoane, în 1926 a fost refăcută pictura din ulei în stil ne­obizantin de către pictorul loanid. În 1928 au fost înlocuite stranele vechi, cu cele actuale din stejar şi au fost montate uşi din aceeaşi esenţă de lemn şi pentru intrare.

O altă restaurare, tot în ulei, a fost realizată în anul 1943 de către pictorul bisericesc autorizat Gheorghe Raicu. Pictura actuală este restaura­tă în 1968-1969 de pictorul bisericesc Discu Dumitru din Bucureşti. Ferecarea în argint a icoanelor de pe tâmplă s-a făcut în două eta­pe: prima în 1920, cu mult ajutor din partea enoriaşului Iordan Niculescu, iar a doua, prin 1966 cu ajutorul efectiv al consilierului Vasile Enache.

Biserica are în jurul ei un teren de 700 mp., cu­prinzând curtea propriu-zisă şi a casei parohia­le. Cimitirul începe din spatele grădinii având o suprafaţă de 1,5 ha, fiind înfiinţat odată cu zidirea bisericii, pe terenul donat de Constantin Duţulescu şi alţi enoriaşi, vecini cu biserica şi cimitirul.

Cimitirul funcţionează organizat din 1916, este aliniat cu alei, având locuri de veci şi de 7 ani.

Iniţial a fost avută în vedere şi ridicarea unei case parohiale, care a fost construită lângă biserică, spre cimitir, începând la cca. 8 m. distanţă de zidul bisericii — in­trarea Sos. Pantelimon nr. 131 şi Str. Fântânica nr. 2. Este zidită în trei eta­pe: un apartament înainte de 1914; în 1924 i s-a adăugat încă o cameră, bucă­tărie şi o cămară, iar în 1947, s-a con­struit camera dinspre biserică, baia şi un hol la intrare.

Casa personalului de serviciu este situa­tă în partea din spate a aleii ce serveşte pentru accesul în cimitir; a fost constru­ită în anii 1930 din paiantă, acoperită cu carton gudronat. Este compusă din două camere, în suprafaţă totală de 18 mp. cu iluminare electrică şi încălzire cu lemne.

Dintre celelalte clădiri aflate pe dome­niul bisericii menţionăm: o căsuţă joa­să din paiantă şi carton pe acoperiş, două cămăruţe, cu o suprafaţă de 14 m. Construite de chiriaşul Gheorghe Scarlat. Nu este racordată la instalaţia electrică sau canalizare. Intrarea se face separat prin Şoseaua Pantelimon nr. 141.

O serie de nume ale celor ce şi-au adus contribuţii importante la bunăstarea Sfântului Lăcaş în acele vremuri pot fi menţionate, după cum urmează: Preotul cunoscut în arhiva parohiei; Preotul Gheorghe Creţu, pe care îl găsim prin 1909; Preotul Ioan N. Marinescu; Preotul loan T. Popescu; Preotul Vasile Manea.

Toţi aceşti cucernici preoţi au fost pa­rohi ai acestei Biserici, cunoscuţi de credincioşi şi din arhivă ca vrednici păs­tori şi buni gospodari şi chivernisitori ai Casei Domnului. La temelia pusă de înaintaşi, ei au adus continuu îmbună­tăţiri ale patrimoniului acestei parohii îmbogăţind şi înfrumuseţând biserica precum şi toate în jurul ei.

În afară de aceştia se mai cunosc şi alţi vrednici preoţi-slujitori. Preotul Gheorghe Cuicaiu, Preotul Constantin Popescu, Preotul Macovei Alexandru, Preotul Sachelărescu Ion, Preotul Pop Vasile, Preotul Popescu C. Din anul 1971, paroh al bisericii a fost numit Preotul Popescu Gheorghe, iar acesta a stăruit şi s-a ostenit împreună cu credincioşii ca biserica să nu fie demolată ca urmare a furiei oarbe a comuniştilor împotriva sfintelor lăcaşuri şi a reuşit să o translateze pe actualul amplasa­ment în perioada 1985-1986. Capela mortuară şi casa parohială nu au mai putut fi salvate.

După translatare, Sf. Biserică a fost pictată din nou în tehnica frescă prin contribuţia credin­cioşilor, lucrare efectuată în sfântul altar de Dl. Maciulschi, iar în rest de Dl. Mărculescu.

În anul 1987 a fost ridicată o nouă capelă, pic­tată de către acelaşi pictor Maciulschi şi o can­celarie parohială. Începe totodată turnarea noi­lor alei din cimitir precum şi a drumului de ac­ces spre acesta din strada Fântânica.

În anul 2000, Peotul paroh Viorel Jugănaru, împreună cu ceilalţi co-slujitori: Preot Moldoveanu Teodor, Preot Popescu Tudorel, Preot Anicescu Cornel şi membrii Consiliului Parohial au luat hotărârea de a ridica un nou pronaos, mărind astfel suprafaţa actuală a bise­ricii cu 140% faţă de cea veche.

Lucrarea se impunea cu necesitate, deoarece, după câştigarea dreptului la liberă exprimare, ca urmare a revoluţiei din 1989, forma veche a bisericuţei devenise insuficientă. Lucrările s-au derulat în timp record (11 luni).

Realizarea ei a fost posibilă prin îndemnul şi contribuţia d-lui Bădulescu şi soţiei sale, a cre­dincioşilor şi mai ales prin contribuţia majoră a D-lui Dincă Nicolae cu soţia sa Elena, aceştia din urmă fiind socotiţi pe drept ctitori ai nou­lui lăcaş.

Pictura în frescă a fost realizată de către pictorul Dan Gogu în anul 2004.