Parohia Popa Rusu

Parohia Popa Rusu
Parohia Popa Rusu

Date contact

Hram: Sfânta Treime, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Ierarh Nicolae

Adresa: strada Popa Rusu, nr. 15, sector 2, București

Email: poparusu@protopopiatul2capitala.ro

web-page-separator

Istoric

Biserica „Popa Rusu” din Bucureşti – str. Popa Rusu nr. 15, sectorul 2, este aşezată în partea de nord-est a oraşului între străzile: Armenească, Spătarului şi Latină.

Hramul bisericii este „Sfânta Treime”, având ca ocrotitori pe Sf. Ierarh Nicolae şi Sf. Cuv. Maica Parascheva.

Anterior construcţiei actuale, se pare, la sfâr­şitul secolului XVII sau începutul secolului XVIII, se afla cam la 10 metri spre sud de bi­serica actuala, o altă biserică de lemn ce avea hramul Cuvioasa Parascheva, al cărui drept cti­tor se pomeneşte de Bănică Bogasieru. Această biserică care exista în mahalaua Popa Rusu este amintită în anii 1718, 1776, 1796 şi 1810.

Numele de „Biserica Popa Rusu” i-a fost dat după un preot „popă rus”, care a slujit la ea, nume preluat şi de mahalaua dimprejurul ei. Acest „popă rus”, rămas în Bucureşti după unul din războiele ruso-turce, a înfiinţat un cor şi l-a dirijat la biserica Sf. Anton – Curtea Veche pe la anul 1700.

În anul 1813, martie 17, a fost zidită din că­rămidă actuala biserică, ctitoria lui Manolache – vătaful harabagiilor – şi soţia sa Ilinca, zu­graviţi în pronaos pe peretele de sud, ţinând în mâini biserica. La început biserica avea două turle egale pe naos şi pornaos (care ulterior s-au refăcut) cu accesul la turnul clopotniţei printr-o scară zidită în exterior, ataşată la pere­tele de nord al pronaosului.

În anul 1905 – la prima sa vizită în această bi­serică – făcută de marele scriitor şi istoric N. Iorga, acesta găseşte aşezată undeva în curtea bisericii, pisania care fusese deasupra uşii de la intrare, care cuprindea numele ctitorilor: Manolache, Ilinca, Safta, Voica, Maria, Andrei iereu, Teodor iereu, Dana prezbitera, Păuna prezbitera, Ilinca, Stan, datată anul 1813 mar­tie 17, iar la a doua vizită a sa făcută în anul 1909, biserica era în ruină şi se găsea îngropată sub nivelul străzii.

În anul 1867 şi 1890 biserica a fost reparată – refăcându-i-se unele temelii exterioare. Aceste reparaţii din 1867 şi 1890, cât şi stadiul ulte­rior la care a ajuns biserica în anul 1909, s-au petrecut în timpul păstoririi preotului Anton Mihăescu (1867 -1918). Slabele posibilităţi materiale ale parohiei s-au datorat în parte şi numărului mic de enoriaşi, ceea ce a condus, pentru un timp (1918 -1925), ca biserica să fie ataşată ca filială la biserica Popa Chiţu.

În anul 1915 biserica a fost restaurată mai am­plu: s-au mărit şi înălţat ferestrele, s-a renovat pictura, s-a renovat catapeteasma şi s-au făcur repaţii exterioare la temelii.

În anul 1925 s-a construit pridvorul deschis cu coloane şi cafasul pentru cor, practicânduse o deschidere în partea superioară a peretelui despărţitor pronaos – pridvor. Pictura a fost renovată de pictorul Grigore Pelinescu, care a pictat iniţial şi pridvorul deschis.

În anul 1943, după cutremurul din anul 1940, turla de pe naos şi turnul-clopotniţă, aflat dea­supra pronaosului, s-au reparat. Cu această ocazie, turnul-clopotniţă a fost mutat pe ve­chiul pridvor, având intrarea de acces prin in­teriorul bisericii.

Activităţi social-filantropice:

– Asigurarea de asistenţă religioasă unor co­pii cu diferite dizabilităţi de la Centrul de Plasament “Colţ Alb”, situat pe strada Austrului, nr 37, sector2;

– Implicarea slujitorilor şi a credincioşilor în ajutorarea familiilor nevoiaşe din parohie;

– Vizitarea în pragul marilor sărbători a unor diferite centre de plasament şi a unor case de bătrâni.

Activităţi cultural-misionare:

  • Editarea buletinului parochial “Familia duhovnicească”
  • Editarea unui pliant al bisericii
  • În zilele de luni şi vineri, după slujba de sea­ră, are loc în biserică un dialog catehetic între preoţi şi credincioşi pe diferite teme teologice;
  • Biserica dispune de o mică bibliotecă, de unde credincioşii împrumută cărţi şi studii teologice;
  • Organizarea unor pelerinaje la diferite locuri sfinte din ţară;
  • Colaborarea cu diverse reviste teologice în ve­derea publicării unor studii şi articole;
  • Participarea slujitorilor la simpozioane şi par­teneriate educaţional-creştine.

Back to Top