Parohia Parc Plumbuita

Istoric

La începutul celui de al III-lea mileniu, când mulţi dintre oameni aleargă spre neunde, cău­tând nimicul, perisabilul şi preluaţi de curenţi vrăjmaşi, eforturile şi zbaterile lor sunt lipsite adesea de roade spirituale, pe alocuri răsar lo­caşuri de rugăciune care ne spun că nu e totul pierdut şi că mâine urmaşii noştri vor putea lupta în continuare, ca să-şi salveze sufletele de la pierzanie.

Aşa, bunăoară, în partea de nord a Capitalei, pe locurile unde acum câteva secole au fost lupte sângeroase pentru apărarea fiinţei naţionale de năvălitorii care ne pofteau pâinea cea de toate zilele, se află în curs de edificare un Altar pentru Jertfa cea fără de sânge.

În marginea Parcului Plumbuita la întâlnirea dintre Şoseaua Colentina şi Str. Doamna Ghica, pe un loc mai înalt decât drumurile ce o stră­juiesc se înalţă biserica Parc Plumbuita cu hra­murile Sf. Ioan Botezătorul(7 Ianuarie) şi Sf. Împăraţi Constantin şi Elena(21 mai), al cărei ctitor este doamna Elena Budişteanu, soţia ar­hitectului Ion(Nelu) Budişteanu care a luat par­te la importante restaurări istorice: Hanul lui Manuc, Curtea Veche, aripa Universităţii bom­bardată în al II-lea război mondial, Atheneul Român, ş.a.

Familia Budişteanu este una dintre vechile fami­lii boiereşti pământene care are adânci rădăcini în istorie încă de pe vremea Voievodului Mihai Viteazul, care a avut căpitan de oaste pe „Pană ot Budeasa”, în lupta de la Călugăreni.

În decursul vremii din acest neam au răsărit vlăstare vrednice care au facut cinste şi au slu­jit cu devotament ţara, lăsând în urmă fapte de vrednicie deosebită. Amintim doar pe:

-generalul Constantin Budişteanu, erou la Plevna, Ministru de Război, reformator al ar­matei, democratizator al corpului ofiţeresc;

-avocatul Radu Budişteanu, Ministru al Cultelor în perioada interbelică.

Despre generalul Constantin Budişteanu, ales preşedinte al Senatului, Nicolae Iorga la 29 de­cembrie 1911 scrie: “A prezidat Senatul cu liniş­tea unui om pe langă care patimile cele mai per­nicioase şi apetiturile cele mai triviale trec fără să-l aprindă şi fără să-l murdărească”.

De-a lungul vremii, membrii acestei familii au ctitorit mai multe locaşuri sfinte dintre care amintim: Biserica Adormirea Maicii Domnului-Budeasa Argeş, la 1604; Biserica Sf.Vineri din Piteşti ş.a.

Doamna Elena Budişteanu, în perioada co­munistă, a întocmit un dosar bine documen­tat cu fotografii color după pictura pictorului Tatarăscu şi după numeroase memorii depuse către autorităţile vremii a contribuit la izbânda tuturor celor care încercau salvarea de la demo­lare a Bisericii Sapienţei.

Arhitectul Ion Budişteanu şi soţia sa, doamna Elena, ca multe alte familii vechi româneşti, în perioada ateist-comunistă au avut de suferit ne­numărate necazuri, confiscări, tracasări, margi­nalizări, pe care le-au învins şi depăşit numai cu ajutorul Bunului Dumnezeu.

Privind cu ochii minţii dincolo de hotarele tim­pului, arhitectul Ion Budişteanu, înainte de tre­cerea sa la cele veşnice(1983), a înţeles că sfârşi­tul comunismului din România este aproape şi a lăsat ca testament de suflet soţiei sale dorinţa de a înălţa o biserică, lucru devenit posibil în vremurile de acum, fapt care se doreşte a fi şi o reparaţie duhovnicească prisositoare faţă de sufe­rinţele suportate.

După revoluţia din 1989, cu eforturi deosebi­te şi după îndelungi procese în justiţie, doamna Elena Budişteanu a primit o parte de moşteni­re, prin retrocedarea unei case naţionalizate, pe care a pus-o în vânzare şi cu fondurile obţinute a purces la împlinirea dorinţei soţului ei.

Punerea pietrei de temelie şi sfinţirea locului s-a făcut în primăvara anului 2003 pe acest teren pus la dispoziţie de Primăria Sectorului 2 şi cu sprijinul nemijlocit şi hotărâtor al domnului pri­mar Neculai Onţanu.

Până în luna decembrie 2006 când a trecut la cele veşnice, doamna Elena Budişteanu, s-a re­uşit ridicarea bisericii până la nivelul turlelor. După această dată lucrările au continuat cu sprijinul credincioşilor şi mai ales al Primăriei Sectorului 2, care prin bunăvoinţa domnului primar Neculai Onţanu şi-a înveşnicit numele înscriindu-se în Cartea Vieţii în calitate de cti­tor al acestui Sfânt Locaş, lucrările desfaşurân­du-se sub directa supraveghere a preotului paroh Sorin-Ilie Cormoş ajutat de diaconul Marian Onea, slujitorii acestui sfânt locaş.

În prezent slujbele se oficiază în capela amenaja­tă la subsolul bisericii urmând ca după termina­rea lucrărilor serviciile liturgice să se celebreze în la parterul sfântului locaş.

Elemente de artă şi patrimoniu

Din punct de vedere arhitectonic, biserica are un stil aparte, având forma de navă cu doua turnuri pe naos şi pronaos prin care pătrunde bogat lu­mina în interior. Două abside lateral strânse şi o absidă mai largă la altar flancată de două abside mai mici pentru Proscomidiar şi Vesmântar, dau formă treflată construcţiei executate din zidărie de cărămidă cu elemente de rezistenţă de be­ton armat, bolţi, şarpantă şi învelitoare din ţiglă metalică.

Activităţi social filantropice

Parohia sprijină periodic familiile nevoiaşe de pe teritoriul ei, precum şi alte familii care par­ticipă la sfintele slujbe în biserică şi se află în dificultate Cu ocazia hramurilor şi la unele praznice împa­răteşti de peste an, la zilele de pomenire ale ctito­rilor Sfântului Locaş se organizează agape şi mese de pomenire la care iau parte şi mulţi nevoiaşi ai parohiei.

De asemenea la solicitarea organelor ierarhice superioare, se organizează colecte prin care con­tribuim la realizarea fondurilor necesare ajutoră­rii unor bolnavi ce au nevoie de operaţii sau tra­tamente costisitoare sau pentru sprijinirea unor parohii aflate în situaţii grele, cum ar fi cele afec­tate de inundaţii sau alte calamităţi.

Avem în atenţie un număr mare de persoane de vârsta a-III-a rămase singure şi fără nici un spri­jin, pe care voluntari din parohia noastră îi vizi­tează periodic, le duc anafură, apă sfinţită, stau de vorbă cu ei alungându-le singurătatea, îi ajută la procurarea alimentelor, a medicamentelor sau chiar la treburi gospodăreşti.