Parohia Oborul Nou

Istoric

Biserica Oborul Nou, cunoscută sub numele de Biserica „Avrig” sau „Popa Lazăr”, după numele primului ei preot slujitor şi ostenitor împreună cu ctitorii la clădirea ei, este situată la intersecţia străzii Avrig cu strada Popa Lazăr.

La 12 iunie 1850 un număr de 150 de locuitori ai mahalalei „Oborul Nou” în frunte cu cel care avea să fie ctitorul bisericii, Costache Deftu sau Deftulescu, împreună cu soţia sa Anastasia, se hotărăsc să clădească o biserică pe locul donat de Grigore Ghica Vodă din moşia sa domnească. Ei se adresează în acest scop Sfintei Mitropolii, care, după cercetările cuvenite, aprobă în ziua de 30 mai 1853 construite bisericii care, după terminare este târnosită la 18 septembrie 1854.

La 8 noiembrie 1854, Lazăr sin Stan, ţârcovnic la biserica satului Suhatu, judeţul Ilfov, este hi­rotonit preot pe seama noii biserici. Cu el se în­cepe şirul preoţilor care au slujit la această sfântă biserică. De-a lungul anilor care au urmat bise­rica Oborul Nou a avut un rol de seamă în edu­caţia religioasă şi socială a enoriaşilor ei, dintre care cei mai mulţi erau comercianţi.

De la zidire şi până astăzi, bisericii i s-au făcut numeroase reparaţii şi restaurări. În anul 1888 s-a executat o reparaţie amplă, însoţită de unele îmbunătăţiri. În anul 1899 biserica a fost împo­dobită cu o nouă catapeteasmă iar în anul 1913 a fost repictată de pictorul Ioan Simionescu.

În anul 1943 s-au reparat interiorul şi exterio­rul bisericii, spălându-se şi restaurându-se şi pic­tura executată în ulei. În anul 1963 a fost din nou spălată şi restaurată pictura. În anul 1971 s-a făcut instalaţia şi a început încălzirea cu gaze iar în anul 1973 a fost terminată instalaţia cu apă curentă în Sfântul Altar. După devastatorul cutremur din anul 1977 sfântul locaş a fost con­solidat, pictura restaurată, resfinţirea făcându-se în iunie 1982.

De-a lungul timpului biserica a avut mai multe hramuri: Sfântul Vasile cel Mare, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Izvorul Tămăduirii, Adormirea Maicii Domnului. Înprezent se serbează hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

În dreapta pronaosului se află o piatră funera­ră din anul 1854, sub care odihnesc osemin­tele ctitorilor. Numărul preoţilor care au slujit în această sfântă biserică este de 24, iar al das­călilor care au glăsuit este de 19. Vrednic de menţionat este faptul că în anul 1896 dascălul bisericii, Dumitrache Popescu, conformânduse ordinelor directorului şcoalelor naţionale, Petrache Poenaru, a înfiinţat la această biserică o şcoală pentru copiii mahalalei. Vara în curtea bisericii, iarna într-una din casele bisericii, şco­larii (băieţi şi fete), în număr de 50-60, învăţau aritmetica, citirea, istoria, geografia. Se făceau excursii în grup în capitală şi în jurul ei.

În anul 1907 această şcoală a fost desfiinţată.