99338_hristos_pantocrator

Sensul Sfintelor Icoane – Arhimandritul Tihon, Tărâmul celor vii, Sfânta Mănăstire Stavronichita, Sfântul Munte, 1995 – Traducere și adaptare: Laura Enache

Omul este plăsmuit ca să participe atât la lumea spirituală, cât și materială. Să alcătuiască o unitate minunată a sufletului și a trupului. Nu este rea materia sau trupul, ci rău este orice e potrivnic voii lui Dumnezeu, orice păcat. Când însă omul se sfințește și primește înlăuntrul său harul lui Dumnezeu atunci se sfințesc și trupul lui și toate faptele lui, în măsura în care acestea sunt ca să-l slăvească pe Dumnezeu. Toate câte a făcut Dumnezeu sunt bune și sfinte, numai reaua lor întrebuințare le înstrăinează de Dumnezeu și le face păcătoase (Sfântul Grigorie Palama, Despre cei ce se liniștesc cu evlavie, 2, 2, 19, Tesalonic, 1962).

Una din multele posibilități pe care le are omul ca să se exprime este și cea a picturii, a reprezentării adică a diferitelor persoane, lucruri sau fapte cu diferite culori, mozaicuri sau alte materiale. În funcție de conținutul duhovnicesc al omului care pictează este și conținutul și sensul icoanei pe care o creează. Omul păcătos creează lucrări care exprimă starea lui păcătoasă. Omul purtător de Dumnezeu exprimă iarăși cu lucrările lui experiența mântuirii pe care i-o dăruiește prezența lui Dumnezeu înlăuntrul lui și devine învățător duhovnicesc care împrăștie mângâiere și alinare asupra oricărei persoane care se apropie de el.

O lucrare și o expresie a omului nou pe care l-a creat harul lui Dumnezeu prin înomenirea Mântuitorului este și icoana ortodoxă, icoana bizantină cum se numește și cum s-a impus acest termen. Prin faptul că reprezentăm în icoane persoana dumnezeu-omenească a Domnului, faptele și minunile vieții Lui, Răstignirea și Învierea Lui mărturisim și propovăduim reala Lui întrupare.

Citeste tot articolul aici.

(Sursa: www.doxologia.ro)