Date de contact
Hram: Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Adormirea Maicii Domnului
Adresa: Strada Popa Nan, nr. 47 A, Sectorul 2, București
Email:popanan@protopopiatul2capitala.ro
Istoric
În anul 1719, Mitopolia Bucureştilor trimite pe tânărul Popa Nan să înfiinţeze o parohie nouă în partea de nord-est a Bucureştilor, în „Plasa Târgului din afară”, la una din cele treisprezece bariere prin care se putea intra în oraş, acolo unde livezile de duzi, de cireşi, de vişini şi de caişi adunaseră o mână de oameni muncitori, care se ocupau cu creşterea viermilor de mătase şi cu comerţul fructelor. Aici se găseau vreo nouăzeci de case „cu întinse livezi, maidanuri şi gropi de nisip”. Popa Nan, ajutat „cu strânsură de la credincioşi şi din economiile lui”, pune temelia unei biserici mici, cu o turlă, şi o înveleşte cu şindrilă. Biserica avea următoarea pisanie: „Acestă sf(ântă) şi dumnezeiască biserică sa-u zidit din temelie la anul 1719, cu toate cele trebuincioase la înfrumuseţarea ei, de repausaţi(i) întru fericire şi anume: Ruse, Ecaterina, Manole, Marula şi Nanu preotu”.
Curtea o îngădeşte cu gad şi mai apoi cu ulucă.
În starea aceasta a durat până în 1802, când, începând să se ruineze, jupân Dincă Mălăeru o repară, o împodobeşte din nou şi o pardoseşte cu piatră în locul cărămizilor ce se măcinaseră.
În anul 1845 i s-a făcut o a doua reparaţie de către epitropii bisericii Costache Cunescu şi Tache Croitoru, care, văzând creşterea numărului credincioşilor, măresc biserica prelungind-o cu un antreu de lemn.
În anul 1860, epitropul Tache Anghelescu dărâmă o parte din bolţile de zid şi face o a doua turlă, o mai lungeşte cu patru stânjeni şi, în locul şindrilei care se stricase, o înveleşte cu tablă albă.
În anul 1910, în noaptea Sfântului Ilie, bisericuţa veche a lui Popa Nan, roasă de dintele vremii şi împovărată de îmbunătăţirile pa care, în curgerea timpului, evlavia credincioşilor le adăugaseră, s-a prăbuşit singură la pământ. În toamna aceluiaşi an, 1910, părintele Ioan Georgescu, tânăr de 37 de ani, ajutat de o mână de credincioşi, printre care vrednicii de pomenire negustor Niţă-Niculescu Berechet şi Anghel N. Postenicu, pune temelia noii biserici Popa Nan, după planurile vestitului arhitect Cristofi Cerchez.
Înfruntând mari greutăţi, pe vreme de război şi sub ocupaţie străină, biserica a fost terminată abia în anul 1918, iar în noiembrie, acelaşi an, a fost sfinţită de arhiereul Platon Ciosu, Vicarul Sfintei Mitropolii.
Biserica a fost pictată în tempera în anii 1918-1920, de pictorul Vasile Geogescu.
Elegantă şi mândră, biserica Popa Nan îşi înalţă semeţ cele două turle, care domină cartierul cu acelaşi nume.
Clădirea cuprinde: un pridvor, pronaosul, naosul, lărgit spre nord şi sud prin sânuri semicirculare şi o absidă (a altarului), flancată de două absidiole (proscomidia şi ieşirea din altar).
Pridvorul larg este sprijinit pe opt coloane cu capitelurile decorate în frunză de acant, legate între ele prin arcuri semicirculare.
Pronaosul este acoperit cu o boltă semicirculară şi are cafas. Pe peretele dinspre apus, la dreapta intrării, sunt pictaţi Mitropolitul Conon Arămescu-Donici, preotul Ioan Georgescu, Niţă Niculescu Berechet şi Anghel N. Postelnicu. Pe pereţii dinspre nord şi sud, pe două plăci, sunt trecute numele donatorilor.
Naosul este spaţios şi înalt. Patru arcuri mari semicirculare sprijină, prin intermediul pandantivilor, după sistemul bizantin, cilindul turlei mari a bisericii. Tâmpla este bogat sculptată şi acoperită cu stucatură aurită.
Faţadele tencuite ale edificiului sunt împărţite în două registre de tradiţionalul brâu în relief, care încinge întreaga biserică.
În anul 1924 s-a introdus iluminatul electric, în 1960 biserica a fost reparată în exterior, iar în anul 1964 s-au introdus gaze naturale. Alte îmbunătăţiri s-au făcut în anul 1970.
Dintre preoţii slujitori se desprinde figura ctitorului Ioan (Ionică) Georgescu, protopop al capitalei, şi profesor de muzică la şcoala de cântăreţi. Alţi preoţi slujitori au fost Pavel Florea, Gheorghe Diculescu, Irinel Apostolescu şi Atanasie Bratu. Între stricăciunile produse de vreme, cea mai însemnată a fost cauzată de cutremurul din 1977, când turla principală a căzut în interiorul bisericii, pictura fiind deteriorată în proporţie de 80%. În tragicele condiţii ale momentului, reconstrucţia turlei şi reparaţia generală a bisericii a fost demarată de către noul preot paroh Victor Frangulea, abia după doi ani. Politica de demolări şi „sistematizare” a făcut ca operaţiunile de refacere – consolidarea zidurilor, reconstrucţia turlelor învelirea acoperişului, precun şi refaccerea picturii în tehnica frescă, de către prof. Mihai Bogdan Mociulschi, să se încheie abia după un deceniu de mari eforturi, în anul 1989. Cheltuielile au fost susţinute atât de mâna darnică a enoriaşilor, de unele parohii bucureştene, cât şi cu sprijinul Patriarhului Teoctist, care pe 29 octombrie 1989, a săvârşit şi slujba de sfinţire a bisericii.
În ultimii ani s-a realizat o instalaţie nouă de încălzire centrală, placarea cu marmură a pardoselii, precum şi alte modernizări şi îmbunătăţiri importante: instalaţie electrică modernă, mobilier nou în Sf. Altar – din lemn de stejar -, placarea scărilor cu granit, uşile de la intrare, o nouă învelitoare dun tablă de zinc etc, prin eforturi proprii şi cu ajutorul Primăriei Sectorului 2.
Activităţi social-filantropice şi misionar pastorale
Biserica Popa-Nan oferă ajutor periodic persoanelor şi familiilor nevoiaşe care sunt prezente la sfintele slujbe.
În cadrul bisericii, Sfânta Liturghie este transpusăîn limbaj mimico-gestual, pentru credincioşii cu deficienţe auditive, fiind unul dintre puţinele lăcaşe din Bucureşti în care aceştia îşi pot afla alinarea sufletească pri participarea la dumnezeieştile slujbe.
Biserica are o strânsă colaborare cu Şcoala pentru copii cu deficienţe de vedere din strada Austrului, cu Şcoala nr. 52 Iancului şi cu Şcoala Anastasia Popescu.
În biserică există un cor mixt format din tineri elevi şi studenţi ai parohiei şi ni numai. Astfel se continuă tradiţia acestei biserici care, încă de la ctitorirea ei de către Pr. Ioan Georgescu, a avut un cor bisericesc.
Anual sunt organizate excursii şi pelerinaje cu enoriaşii, corul şi tinerii din parohie în ţară, cu scopuri cultural misionare.