Parohia Mărcuţa

marcuta

Hram: Sfântul Vasile cel Mare

Adresa: Str. Mărcuţa nr. 8, sector 2, București

Telefon: 021.255.12.80

Email: marcuta@protopopiatul2capitala.ro

web-page-separator

Istoric

Biserica Mărcuţa, ce poartă hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, a fost mănăstire până în anul 1864. Ea se află în partea de răsă-rit a Bucureştiului, de mai bine de 420 ani, pe strada Biserica Mărcuţa nr. 8, pe malul drept al râului Colentina, înconjurată cu zid de cetate, înalt de 7 m. Zidită în veacul al XVI-ea, de meş-teri mari, cu cheltuiala lui Dan Vel Logofătul, care era o personalitate marcantă. Aşezământul s-a numit un timp Mănăstirea lui Dan de pe apa Colentinei, mai târziu căpătând denumirea de Mănăstirea Mărcuţa. Denumire ce provine de la cel de al doilea ctitor Marcu Armaşu. Biserica se prezintă astăzi restaurată aşa cum a fost constru-ită de către ctitorul ei, Dan Vel Logofătul şi so-ţia sa Vlada. Pe timpul domnitorului Matei Basarab (1632- 1654), sfântul locaş a fost rezidit şi înfrumuse-ţat, după ce a suferit stricăciuni in urma unor lupte între Matei Basarab şi Radu Vodă. Sub domnia lui Constantin Şerban (1654-1658), Mănăstirea Mărcuţa a suferit stricăciuni, a fost prădată şi jefuită de către seimenii şi doro-banţii răsculaţi. Atunci nepoata vistiernicului Dan, Vişana fata armaşului Marcu (de la acest Marcu se crede că a luat mănăstirea numele de Mărcuţa) a făcut reparaţii şi, prin actul său din anul 1679 a închinat-o metoh Mitropoliei din Bucureşti cu toate moşiile şi odoarele ei. Acest act a fost întărit de domnitorul Şerban Cantacuzino şi semnat de jupâneasa Vişana, mitropolitul Chir Teodosie, episcopul Ştefan, episcopul Grigore al Buzăului, de marele ban Neagoe, de marele vornic Badea şi alţii. Sub domnia lui Grigorie al ll-lea Ghica, fiind mitro-polit Ungro-Vlahiei, Ştefan, s-a făcut pridvorul şi s-a zugrăvit în interior, s-au împodobit uşa şi ferestrele în partea exterioară cu un chenar să-pat în piatră şi s-a pus deasupra uşii o inscripţie cu litere chirilice săpate şi ele în piatră. în anul 1775 a început epidemia de ciumă. Aşadar biserica şi chiliile au fost separate de re-stul curţii printr-un perete înalt şi gros, spaţiul rămas fiind făcut pentru bolnavi, în curtea bise-ricii şi a chiliilor. Alexandru Ipsilante a ridicat o clopotniţă, cu o placă de marmură albă, pe care a încrustat stema familiei şi anul 1779. Sub ocupaţia austriacă (1789-1791) s-au înfiinţat spitale ta mănăstirile Mărcuţa şi Pantelimon. Primul medic al Capitalei cel care a organizat serviciul sanitary al ţării, Dimitrie Caracas, locuia la Mănăstirea Mărcuţa, şi era plătit de la cutia Epitropiei Obştei (cutia mi-losteniei). Epoca fanarioţilor (1716-1821) cea mai grea pentru această mănăstire, a însemnat închinarea ca metoh Mănăstirii Halchis din Grecia, fiind secătuită de averile ce puteau fi de ajutor ciumaţilor ce mureau pe capete. Ciuma a încetat în 1800. După 21 de ani Alexandru Ipsilante vine din Moldova cu grecii eterişti şi se opreşte lângă Bucureşti, în casele Ghiculeştilor. Căminarul eterist Sava, ajutat de egumenii greci de la Mănăstirea Halchis s-a, alăturat amăuţiilor de la Mănăstirea Mărcuţa unde, luptele grele, a fost ucis de turci. Lăcaşul a avut mult de sufe-rit atunci. S-a năruit turla de pe pronaos, s-a stricat tiparniţa şi fabrica de testemele înflorate înfiinţata de Stănuţă la 1800, ce era vestită în toată lumea, în anul 1829 s-a terminat Spitalul cel mare de la Mărcuţa, care cuprindea aproa-pe 100 de paturi. Sub domnia lui Caragea Vodă (1812-1816), când molima ciumei a bântu-it din nou ţara (ciuma lui Caragea), lazaretul Mănăstirii Mărcuţa şi-a redeschis porţile. Timp de aproape 100 de ani (până în anul 1924) şi, bolnavii alienaţi mintal şi-au găsit aici adăpost în anul 1891, mănăstirea a redevenit biserică de mir, administrată de un preot slujitor. În anul 1966, s-a început restaurarea bisericii din fondul propiu prin grija conducătorilor pa-rohiei, dar pentru că nu au fost suficienţi bani, în 1967 lucrările au fost făcute chiar de Direcţia Monumentelor Istorice, din fondurile Statului. În prezent, Biserica este restaurată în exterior şi acoperită cu tablă de aramă, pictată în inte-rior, cu catapeteasmă nouă, strane şi mobilier, lucrate în stil tradiţional bisericesc de către ate-lierele Mănăstirii Plumbuita. Zidurile masive, de cetate au fost refăcute cu cărămidă de epocă, după cutremurul din anul 1977 păstrându-se trăsăturile unui edificiu vechi. Slujbele, deose-bit de frumoase de aici, atmosfera învechită te provoacă la rugăciune şi smerenie. Dacă aveţi cumva drum prin cartierul Pantelimon, încer-caţi să-i treceţi pragul. Puţina linişte sufleteas-că nu strică nimănui, mai ales ca preoţii sluji-tori: Roşescu Ion, Stănculescu Nicolae, Aurel Niculae şi Dan Gheorghe, preoţi cu har şi dă-ruire pentru Dumnezeu şi semeni vă pot scoate din impas prin rugăciunile de ei săvâşite.

Protopopiatul Sectorului II Capitala