duminica-sfintilor-romani-petru-voda

Duminica a II-a dupa Pogorarea Duhului Sfant (a Sfintilor Romani)

Chemarea Apostolilor pregateste taina Bisericii
Duminica a II-a dupa Pogorarea Duhului Sfant (a Sfintilor Romani)
 
Mt. 4, 18-23‘In vremea aceea, pe cand umbla Iisus pe langa Marea Galileii, a vazut pe doi frati: pe Simon, care dupa aceea a fost numit Petru, si pe Andrei, fratele acestuia, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari, si le-a zis: veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iar ei, lasandu-si mrejele in clipa aceea, au mers dupa Dansul. De acolo, mergand El mai departe, a vazut alti doi frati: pe Iacob al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, carpindu-si mrejele, si i-a chemat. Iar ei, indata lasand corabia si pe Zevedeu, tatal lor, au mers dupa Dansul. Şi a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in sinagogile lor si propovaduind Evanghelia imparatiei si tamaduind orice boala si orice neputinta in popor.’
† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
 
Evanghelia din Duminica a doua dupa Rusalii ne vorbeste despre chemarea la apostolat a ucenicilorMantuitorului nostru Iisus Hristos. Ea este randuita sa se citeasca in aceasta zi sfanta si semnificativa pentru noi, romanii, deoarece Duminica imediat urmatoare dupa Duminica Tuturor Sfintilor a fost randuita de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in anul 1992, sa fie numita si Duminica Sfintilor Romani.Chemarea la apostolat a ucenicilor este o lucrare sfanta. Dupa ce am vazut la Rusalii ca prin Pogorarea Duhului Sfant s-a constituit Biserica apostolica a Domnului Iisus Hristos si s-au botezat trei mii de persoane, la Duminica Tuturor Sfintilor am vazut ca scopul venirii Sfantului Duh in lume este constituirea Bisericii lui Hristos si sfintirea oamenilor. Duminica Tuturor Sfintilor a aratat ca Dumnezeu Fiul S-a facut om ca pe oameni sa-i infieze si sa-i indumnezeiasca prin har. El a luat ‘firea noastra cea stricata prin pacat’ s-o curete, sa o sfinteasca si sa o inalte in slava Preasfintei Treimi. Chemarea Apostolilor Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos este o etapa a unui plan de mantuire a lumii pe care Dumnezeu il are si vrea ca acest plan sa devina o impreuna-lucrare a lui Dumnezeu cu oamenii. Prin chemarea Apostolilor se vede ca Hristos Domnul pregateste taina Bisericii. Mai intai El cheama un grup restrans de doisprezece persoane care simbolizau si cele doisprezece semintii ale poporului ales, iar apoi acesti apostoli vor forma nucleul conducator al lui Hristos. Biserica este viata lui Hristos Cel rastignit, inviat si inaltat la ceruri impartasita oamenilorIn aceasta duminica, Sfanta Evanghelie ne arata primii pasi facuti de Mantuitorul Iisus Hristos pentru intemeierea Bisericii. Desigur, taina Bisericii incepe odata cu intruparea sau inomenirea Mantuitorului Iisus Hristos, cand firii Lui omenesti se comunica si se impartaseste viata Sa dumnezeiasca. Dar ceea ce se realizeaza in Mantuitorul Iisus Hristos ca impartasire a vietii dumnezeiesti naturii Sale omenesti se extinde prin lucrarea Sfantului Duh in oamenii care cred in El. Aceasta extindere a vietii lui Hristos in oameni este taina Bisericii. Biserica se intemeiaza pe invatatura Mantuitorului Iisus Hristos si pe legatura vie a oamenilor cu El. Insa Biserica nu este intemeiata doar pe invatatura Mantuitorului Hristos, ci mai intai pe Persoana Lui. De aceea s-a spus ca ‘Hristos este piatra cea din capul unghiului’ (Efeseni 2, 20), adica temelia Bisericii Sale. Deci Biserica este viata lui Hristos Cel rastignit, inviat si inaltat la ceruri, impartasita oamenilor care cred in El si Il iubesc pe El aratand aceasta iubire prin rugaciune si prin fapte bune. Asadar, Biserica nu este o simpla institutie umana din lumea aceasta, infiintata prin acordul mai multor oameni, cum se infiinteaza o societate, o asociatie sau un club, ci Biserica este initiativa lui Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor si viata dumnezeiasca impartasita oamenilor prin harul Preasfintei Treimi. In acest sens, Biserica traieste din harul Domnului nostru Iisus Hristos prin care se arata dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfantului Duh, cum se vede in binecuvantarea pe care Sfantul Apostol Pavel o adreseaza corintenilor (Cf. II Cor. 13,13). In Biserica noi traim din harul Mantuitorului Iisus Hristos, din dragostea lui Dumnezeu Tatal si din impartasirea Sfantului Duh. Aceasta viata sfanta deodata dumnezeiasca si omeneasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos este viata Bisericii. Dincolo de programe, dincolo de organizarea activitatii misionare a Bisericii, dincolo de tot ceea ce este institutie, esentiala si primordiala in viata Bisericii este legatura oamenilor cu Preasfanta Treime, descoperita noua de Mantuitorul Iisus Hristos si comunicata noua prin Duhul Sfant. ‘Cine este Cel ce cheama la Sine oameni si le schimba viata?’Mai intai, Mantuitorul Iisus Hristos Se boteaza de catre Ioan Botezatorul in Iordan, iar odata cu botezul Sau se descopera taina Sfintei Treimi. Apoi Hristos Domnul incepe sa Isi aleaga ucenicii, ii cheama. Evanghelia de astazi ne arata cum ii cheama. Nu intelegem la inceput de ce ei lasa toate si Il urmeaza. El nu le promite nici averi, nici bani, nici ranguri mari, nici o viata usoara si comoda, ci doar le spune: ‘Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni’ (Cf. Matei 4, 19). Nu stim cat de mult au inteles pescarii Petru si Andrei, Iacob si Ioan, pe care ii mentioneaza Evanghelia de astazi, ca au fost printre primii chemati de catre Mantuitorul Iisus Hristos sa-I fie ucenici. Vedem insa ca, fara sa-si mai faca vreun calcul, fara sa mai puna vreo intrebare, fara sa negocieze, fara sa puna vreo conditie, au lasat toate ale lor si au urmat Lui, Domnului. In mod surprinzator vedem ca Iacob si Ioan, fiii lui Zevedeu, erau in barca, reparau mrejele lor. Ei erau cu tatal lor, pe care l-au lasat singur, ceea ce pare un lucru neobisnuit, si L-au urmat pe Iisus. Cine este acest Iisus din Nazaret Care cheama ucenici si Care schimba vieti? Cine este Acesta Care schimba, cu programul sau planul Lui, orice program al zilei si al vietii oamenilor? Nu intelegeau toate acestea cei care fusesera chemati. Atunci se pune intrebarea cum de au raspuns atat de irezistibil la chemarea Sa? Exista un raspuns, si anume puterea dumnezeiasca a iubirii nesfarsite a lui Dumnezeu care Se afla in Hristos Domnul i-a facut sa raspunda imediat, fara conditii, fara intrebare, fara targuiala sau negociere, fara ezitare. Ii chema Cuvantul Vietii, Cel care le-a dat viata, Cel ce i-a dat viata omului, Cel ce a chemat din nefiinta la fiinta intreg universul, Cel ce ne cheama pe noi la viata vesnica. Iata de ce ei L-au urmat neconditionat. Mai tarziu, cand s-a vorbit despre Euharistie, iar Mantuitorul a spus ca cine nu mananca Trupul Sau si nu bea sangele Sau nu se poate mantui si nu va primi viata vesnica (Cf. Ioan 6, 53), unii din ucenicii cei multi ai Mantuitorului, nu cei doisprezece, au spus: ‘este greu de inteles cuvantul acesta’ (Ioan 6, 60) si au plecat, L-au parasit. Nu L-au mai urmat pe Iisus. Dar Iisus a intrebat pe cei doisprezece: ‘Voi nu plecati?’ Atunci Sfantul Apostol Petru a spus: ‘La cine ne vom duce Doamne? Tu ai cuvintele vietii vesnice’ (Ioan 6, 68). In acel moment s-a vazut ce simteau cei doisprezece ucenici cand El i-a chemat. Au simtit de fapt ca El are cuvintele vietii vesnice. Puterea vietii vesnice care este in Hristos, El fiind Izvorul vietii vesnice, aceasta explica raspunsul imediat, fara conditie si fara ezitare, a celor chemati. Mai tarziu, Mantuitorul Iisus Hristos a spus surorilor lui Lazar, prietenul Sau: ‘Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine va trai, chiar daca va muri’ (Ioan 11, 25). Va trai vesnic cu sufletul, chiar daca va muri cu trupul. Hristos fiind Cuvantul vietii Care are in El cuvintele vietii vesnice si Painea cea cereasca, coborata din ceruri ca hrana pentru oameni ca ei sa dobandeasca viata vesnica, si fiind tot El Invierea si viata, de aceea a fost urmat fara ezitare de catre ucenicii Sai chemati la apostolat, la o misiune sfanta. Predica Evangheliei Domnului era insotita de faptele milostivirii SaleEvanghelia ne mai spune ca Iisus, dupa ce a ales cativa ucenici, i-a luat cu El si a inceput a binevesti Evanghelia Imparatiei, nu a unei imparatii lumesti, pamantesti, trecatoare, ci Evanghelia Imparatiei Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Evanghelia Imparatiei iubirii si slavei vesnice a lui Dumnezeu, iar deodata cu predicarea Evangheliei vietii vesnice, a iubirii si slavei vesnice ale lui Dumnezeu, El vindeca orice boala si orice neputinta din popor. Predica Sa a inceput astfel: ‘Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor’ (Matei 4, 17), adica schimbati-va felul de a fi si de a gandi, de a trai si de a faptui, deoarece Dumnezeu este aproape de oameni, devenind Om printre oameni ca pe oameni sa-i apropie de Dumnezeu. Deci predica aceasta a lui Iisus, ca predica a pocaintei, a innoirii vietii, a schimbarii, a sfintirii vietii este insotita de fapte minunate, de vindecari, de izbaviri din stari grele. ‘El vindeca orice boala si orice neputinta din popor’ (Matei 4, 23). Prin aceasta Hristos a aratat cu fapta ceea ce spunea prin cuvantul Sau vorbit in predica, si anume: Imparatia Cerurilor este viata noua si Hristos Domnul vindeca orice boala si orice neputinta din popor ca sa arate ca Imparatia pe care o binevesteste El prin Evanghelie este Imparatia vietii, iubirii si fericirii care vin de la Dumnezeu. Iubirea Lui s-a aratat datatoare de viata, de sanatate. Iubirea Lui ridica pe oameni din pacat prin predica Evangheliei si prin pocainta, ii ridica din suferinta si din boala prin tamaduiri minunate pe care le savarseste in popor. Iata deci cum Mantuitorul Iisus Hristos ne invata ca la cuvantul bun, de speranta, de mantuire, sa adaugam fapta cea buna de ajutorare a semenilor nostri, de alinare a suferintei si singuratatii lor, de ridicare a lor din starea de umilinta in starea de demnitate, de schimbare a starii lor de intristare cu o stare de bucurie si de multumire adusa lui Dumnezeu pentru vindecarea pe care o primesc.Aceasta Evanghelie a Imparatiei care este insotita de faptele tamaduirii sufletesti si trupesti a fost ascultata, traita si implinita mai ales de sfintii lui Dumnezeu din toate timpurile si din toate locurile.Cea dintai rodire a prezentei Duhului Sfant in om este sfintirea omuluiIn calendarul ortodox se afla in fiecare zi unul sau mai multi sfinti, dar in realitate exista mai multi sfinti decat a inscris Biserica in calendar, pentru ca sunt multi sfinti necunoscuti inca noua, dar cunoscuti de Dumnezeu. Iar pentru a arata deodata si unitatea tuturor sfintilor, nu numai pomenirea lor in zile diferite din calendar, Biserica a instituit Duminica Tuturor Sfintilor, sau sarbatoarea comuniunii tuturor sfintilor. Cea mai frumoasa podoaba a Bisericii sunt sfintii ei, cele mai frumoase daruri ale Bisericii au rodit in sfintii ei. Aceasta frumusete a lucrarii harului Preasfintei Treimi in oameni se vede in primul rand in Duminica Tuturor Sfintilor din toate timpurile, din toate locurile, din toate categoriile, de toate varstele. Iar dupa modelul Duminicii Tuturor Sfintilor, facem azi pomenirea tuturor sfintilor romani.Crestinismul romanesc are radacini adanci in sufletul poporului nostruAstazi, in Duminica Sfintilor Romani, ne aducem aminte si de modul cum Evanghelia lui Hristos a fost propovaduita pe pamantul tarii noastre chiar de insusi Sfantul Apostol Andrei, cel dintai chemat, despre care citim in Evanghelia de astazi ca Mantuitorul Iisus Hristos i-a chemat pe el si pe fratele sau, Petru, ca sa devina apostoli si ucenici ai Lui. Dupa predica Sfantului Apostol Andrei si a ucenicilor sai in sud-estul tarii noastre, in Dobrogea de astazi, s-a raspandit crestinismul, iar poporul roman s-a crestinat lent, dar profund. Noi nu am fost crestinati intr-un anumit an, la comanda cneazului, regelui, imparatului sau domnitorului. Noi, romanii, nu avem un an al crestinarii noastre, pentru ca la noi crestinarea nu s-a facut de sus in jos, ci de jos in sus, incepand cu oamenii simpli, cu soldatii crestini din legiunile romane venite in Dacia, cu negustorii, iar apoi cu monahi si cu cetatenii din orasele mai mari. Intrucat a fost lent, dar profund in raspandirea sa, crestinismul la romani a dovedit ca este un crestinism cu radacini adanci in sufletul poporului roman si a rezistat in timpul invaziilor popoarelor migratoare: gotii, hunii, gepiziii, avarii, slavii, bulgarii, pecenegii, cumanii, turcii si tatarii, astfel incat a ramas acelasi crestinism ortodox latin rasaritean al tarii noastre si dupa invaziile popoarelor migratoare. Prin sfintii nostri straromani si romani, cunoscuti si necunoscuti, Crucea lui Hristos a devenit lumina botezului si vietii poporului roman. De aceea, noi, romanii, suntem in acelasi timp un popor jertfelnic si un popor care crede puternic in inviere, in puterea invierii lui Hristos ca putere tamaduitoare si de viata datatoare. Credinta poporului roman crestinat prin predica apostolica si prin misionari rasariteni a rodit duhovniceste si in cultura noastra crestina, in civilizatia noastra, dar mai ales in multimea sfintilor martiri, a sfintilor cuviosi si cuvioase din manastiri, in multimea ierarhilor sfinti, a domnitorilor sfinti, aparatori ai credintei, dar si in multimea mamelor si tatilor cunoscuti si necunoscuti pe nume, care au postit si s-au rugat, care au marturisit credinta in vremuri grele, care au construit biserici si manastiri, crescand copiii lor in iubirea lui Hristos si in iubirea de Biserica si de neam.Pentru a cinsti in mod deosebit sfintii unei Biserici nationale s-a convenit in diferite Biserici Ortodoxe sa fie instituita o zi speciala de praznuire a sfintilor nationali.Biserica Ortodoxa Rusa, cu mult timp inaintea Bisericii Ortodoxe Romane, a instituit sarbatoarea tuturor sfintilor rusi.Sfintii Romani, mijlocitori in fata Preasfintei Treimi pentru poporul drept-credinciosSfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa de lucru din 19-20 iunie 1992, dupa ce a mai trecut in randul sfintilor o multime de oameni duhovnicesti, de la calugari simpli si tarani pana la domnitorul Ştefan cel Mare, binecredinciosul voievod martir Constantin Brancoveanu, cuviosi si cuvioase, s-a considerat ca este potrivit ca sa avem si o Duminica a Sfintilor Romani, iar aceasta sa fie Duminica a doua dupa Rusalii, adica Duminica imediat urmatoare Duminicii Tuturor Sfintilor.Astazi, prin sfintii romani, noi avem mai multi mijlocitori in fata Preasfintei Treimi si rugatori pentru poporul roman, ca el sa-si pastreze credinta ortodoxa, sa transmita generatiilor tinere credinta dreapta, singura prin care primim mantuirea, si sa-si inalte demnitatea sa ca neam de voievozi, de cuviosi, de martiri, de crestini sfinti care cresc copiii in credinta, care transmit credinta, care zidesc biserici si altare sfinte, care ajuta pe batrani, pe bolnavi si pe cei saraci, prin opera filantropica.In fiecare luna din an, in calendarul Bisericii noastre se afla insa si cate unul sau mai multi sfinti romani. Nu exista nici o luna in calendarul Bisericii noastre in care sa nu fie pomenit si cate un sfant roman.Astazi insa sunt pomeniti toti sfintii romani impreuna, cei canonizati, adica trecuti in calendar, si cei care inca nu sunt trecuti, dar pe care Dumnezeu singur ii cunoaste ca sunt sfinti. De aceea trebuie sa multumim astazi lui Dumnezeu pentru darurile Duhului Sfant revarsate in toti sfintii Bisericii Ortodoxe Universale in general, dar in special revarsate in sfintii din poporul roman, daruri ale Duhului Sfant pe care insa ei le-au cultivat prin credinta si nevointa, prin rugaciune si fapte bune spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin!
(Sursa: Ziarul Lumina, 6 iunie 2010)