all-saints-2887463_640

Despre simplitatea sfinteniei

“Mai demult, la Manastirea Filotheu a trait un argat al carui nume nu s-a pastrat. Dupa ce a adormit, l-au ingropat, iar dupa ani de zile, cand i-au facut mutarea osemintelor, acestea raspandeau mireasma.

Toti au ramas uimiti si incercau sa-si dea seama pentru care pricina Dumnezeu a cinstit cu buna mireasma osemintele lui. Ceea ce au descoperit este ca nimeni nu avea impotriva lui nici cea mai mica plangere. Era evlavios, iubitor de liniste si avea lucrare launtrica. In pauza pe care o faceau ceilalti argati ca sa se odihneasca, el mergea putin mai departe, se aseza sub un maslin, citea Evanghelia si plangea” ( Ieromonahul Eftimie Athonitul, Asceti in lume, ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2009, p. 299)