Category Archives: Cuvant de suflet

C U V Â N T la Duminica lăsatului sec de brânză

C U V Â N T

la Duminica lăsatului sec de brânză (a izgonirii lui Adam din Rai)

Aflarea moaşelor Sfinţilor Mucenici din Evghenia, Cuvioşii Atanasie, Talasie şi Limneu

(Ap. Romani 13, 11-14; 14, 1-4 Ev. Mt. 6, 14- 21)

POSTUL CREŞTIN SE ÎTEMEIAZĂ PE ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI DUMNEZEU,139897_facerea-lui-adam

PILDĂ DE ÎNFRÂNARE PENTRU TOŢI OAMENII DE LA ADAM ÎNCOACE

 „Să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie (Mt. 6, 18).

 Fraţi creştini,

 Postul creştin îşi găseşte întemeierea deplină în Întruparea Cuvântului Dumnezeu, fiind pildă de înfrânare pentru toţi oamenii de la Adam încoace. Sfântul Vasile cel Mare consideră că noi am cunoscut harul postului, „tovarăşul înfrânării”[1] care „lasă răgaz potrivit stăruinţei în rugăciune”[2], prin proorocul Isaia. „Isaia a Continue reading C U V Â N T la Duminica lăsatului sec de brânză

C U V Â N T la Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei Judecăţi)

VREDNICIA SLUJITORILOR BISERICEŞTI FACE TRANSPARENTĂ SLAVA ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU

Fraţi creştini,

Sfânta Scriptură consideră „vrednicia înaintea lui Dumnezeu” („αξίως τοû Θεοû ”, cf. Col. 1, 10; I Tes. 2, 12; III In 1, 6) reperul comportamental demn de cei care poartă numele de creştini şi criteriul dumnezeiesc de judecată a sufletelor noastre la Judecata de Apoi. Pe cei găsiţi vrednici înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Hristos îi numeşte „binecuvântaţii Tatălui Meu” şi afirmă că “vor putea moşteni împărăţia cea pregătită lor de la întemeierea lumii” (Mt. 25, 34). Condiţia pe care trebuie să o îndeplinească toţi cei care doresc să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu o regăsim în scrierile Sf. Ap. Pavel care lansează următorul îndemn: „Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi al fostului vostru fel de viaţă, care se strică prin poftele înşelăciunii, să vă înnoiţi în omul cel nou, cel zidit după Dumnezeu în dreptatea şi sfinţenia adevărului (Ef. 4, 22-24)”. Înalt Prea Sfinţitul Ioannis Zizioulas, Mitropolit de Pergam, consideră că această înnoire a omului se produce numai în biserică, adică în cadrul Sfintei Liturghii, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Hristos: „Liturghia presupune şi conduce la o antropologie în care omul nu e înţeles decât ca zidire nouă în Hristos. Liturghia, care nu face teologie şi nu defineşte, ci arată şi descoperă, răspunde la întrebarea „ce este omul” arătând spre Hristos ca omul prin excelenţă, adică omul unit cu Dumnezeu, omul îndumnezeit. În comuniunea „celor sfinte”, care se oferă „sfinţilor” busola arată automat către cel „Unul sfânt, Unul Domn, Iisus Hristos, Acela cu care omul unit prin Sfânta Împărtăşanie devine ceea ce este cu adevărat: om total[1]. Aceeaşi idee o regăsim şi la Pr. Ioan N. Ionescu care – subliniind importanţa pomenirii numelor de botez atât ale celor vii, cât şi ale celor morţi la Sf. Proscomdie – arată modul în care, prin Taina Euharistiei săvârşită în biserică, Dumnezeu curăţă conşiinţa noastră pentru a ne preface în vrednici slujitori ai săi: „în timpul Sf. Liturghii, după săvârşirea Tainei Euharistiei, alături de trupul şi sângele Mântuitorului Hristos se toarnă părticelele de prescură scoase la Proscomidie pentru cei vii şi pentru cei morţi. Acest sânge al Domnului curăţă conştiinţa noastră de faptele cele moarte ca să slujim Domnului celui viu: “Cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu?” (Evei IX, 14)”.[2] Continue reading C U V Â N T la Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei Judecăţi)

25 Ianuarie Cel între Sfinți Părintele nostru Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului

25 Ianuarie – Cel între Sfinți Părintele nostru Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului

150px-Gregor-ChoraSfântul Grigorie a fost teolog, scriitor și orator. Născut în anul 329 la Arianza, lângă Nazianz, în Cappadocia, a studiat la Cezareea, Alexandria și Atena. La Atena l-a întâlnit pe Vasile, viitorul Vasile cel Mare, legându-se între ei o adâncă prietenie .

În 357 Grigorie s-a întors în Cappadocia unde s-a botezat, ducând apoi o viață de sfântă nevoință împreună cu prietenul său. Mai târziu a fost hirotonit preot în Nazians. După o vreme, prietenul său Vasile l-a sfințit episcop în scaunul sufragant al Cezareei.

A fost ales Patriarh al Constantinopolului in 379, folosindu-și tot talentul pentru scris și propăvăduire.Împăratul Teodosie i-a devenit sprijinitor și prieten. Grigorie a prezidat  al Doilea Sinod Ecumenic ținut la Constantinopol în 381.  Murit în anul 389.

Continue reading 25 Ianuarie Cel între Sfinți Părintele nostru Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului

Dumnezeu nu spune niciodată mulțumesc (Duminica a XXIX după Rusalii; Luca 17, 12-19)

Dumnezeu nu spune niciodată mulțumesc

(Duminica a XXIX după Rusalii; Luca 17, 12-19)

Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși care stăteau departe, și care au ridicat glasul și au zis: Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi! Și văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, multumindu-I. Și acela era samarinean. Și răspunzând, Iisus i-a zis: Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit.

Teologia satului stă cuprinsă în acestă propoziție: Dumnezeu (Iisus Hristos) intrând într-un sat a fost întâmpinat….

Da, înainte vreme, Dumnezeu intra mai des în satele noastre, în orașele noastre, în casele țărănești, în casele orășenilor. Și era așteptat, cu mâna streașină la ochi. Azi, pe ulițele satelor, câte mai sunt, nimeni nu-L mai așteaptă pe Dumnezeu. Uneori, câte-o pâlpâire de om, cu mâna întinsă, așteaptă poștașul să aducă amărâta de pensie, dacă este. Înainte vreme nu era nici acesta, dar erau altele… bune, sfinte și frumoase. Continue reading Dumnezeu nu spune niciodată mulțumesc (Duminica a XXIX după Rusalii; Luca 17, 12-19)

17 Ianuarie Cuviosul Părintele nostru Antonie cel Mare

17 Ianuarie – Cuviosul Părintele nostru Antonie cel Mare

 

Sf. Antonie Cel Mare
Sf. Antonie Cel Mare

Antonie s-a născut din părinți nobili și bogați din Alexandria Egiptului, în anul 251. El și-a împărțit averea săracilor și s-a retras în pustie, dedicându-se rugăciunii, cugetării și lucrului de mână. Era un model pentru nenumărați ucenici din Egipt, Libia, Palestina și Siria.

Împăratul Constantin cel Mare a aflat de viața sa sfântă și i-a scris câteva scrisori. A murit la vârsta de 105 ani, la 17 ianuarie 356. Continue reading 17 Ianuarie Cuviosul Părintele nostru Antonie cel Mare

Sfântul Teofan Zăvoratul – Predica în duminica de după Botezul Domnului

Sfântul Teofan Zăvorâtul – Predica în duminica de după Botezul Domnului

Sf. Teofan Zăvorâtul
Sf. Teofan Zăvorâtul

Societatea creştină are duhul său propriu, principiile sale proprii şi propriile sale reguli şi trebuie să ne împotrivim pătrunderii şi întăririi obiceiurilor păgâne, care îi sunt străine şi pentru că acestea sunt înjositoare pentru creştini şi jignitoare pentru Domnul.

Data trecută v-am vorbit despre cât de rău au întâmpinat unii la noi Anul Nou.

După aceea aud că multora nu li s-a părut ca aşa ar sta lucrurile, iar unii comentează: “Ce să mai vorbeşti împotriva a ceea ce este în obicei? Nu mai faci nimic, oricât ai mustra sau felicita”.

Despre primul fapt, adică faptul că unora nu li s-a părut, fiecare face cum vrea, însă adevărul trebuie spus şi ceea ce este nedrept trebuie îndreptat. 

Botezul Domnului
Botezul Domnului

Iar cel de-al doilea îl propun judecăţii voastre: oare este adevărat că dacă a pătruns un obicei rău nu avem temeiuri pentru a ne înarma impotriva lui? Că nu mai putem face nimic? Că nu putem birui, de vreme ce duhul societăţii este acesta sau cerinţa societăţii este aceasta?

Mi s-a parut că aceasta este o idee foarte ciudată. Reiese că dacă a patruns un obicei rău, nu trebuie să ne mai atingem de el: n-are decât să se întarească şi să atragă un număr tot mai mare de creştini, până ce va pune stăpânire pe toţi. Va pătrunde un alt obicei rău, nici de acela să nu ne atingem; vine un al treilea, nici de el să nu ne atingem. Ce înseamnă asta?! Societatea creştină este, oare, un fel de groapă pe care o putem umple cu orice?! Şi în felul acesta ne năpădesc toate aiurelile, aşa încât în cele din urmă nici nu mai poţi să îţi dai seama dacă societatea este creştină sau te miri ce…

Continue reading Sfântul Teofan Zăvoratul – Predica în duminica de după Botezul Domnului

Sfântul Ioan Botezătorul

7 Ianuarie – Soborul Slăvitului Prooroc Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan

Astăzi este cinstit Sfântul Ioan Botezătorul, pentru rolul pe care l-a avut în evenimentele prăznuite ieri. Soborul sau adunarea este un prilej ca poporul lui Dumnezeu să se adune și să audă glasul Înaintemergătorului, propovăduind pocăința pentru lăsarea păcatelor.

 Glasul

Vreme de trei sute de ani glasul prorociei încetase în Israel. ”Nu mai este proroc”, se tânguia Psalmistul (Ps 73, 10). Oare tăcuse Dumnezeu? Oare avea să nu mai vorbească niciodată norodului său? Dupa trei sute de ani, Dumnezeu rupe în sfârșit tăcerea, trimițând un alt proroc: Ioan Botezătorul. Dumnezeu a vorbit din nou prin ”glasul celui ce strigă în pustie”. În Ioan norodul a recunoscut glasul și stăpânia unui proroc. Deci oamenii au venit să-l asculte. ”Atunci a ieșit la dânsul Ierusalimul și toată Iudeea”. El a venit ca cel mai de pe urmă și mai mare dintre prorocii Vechiului Testament. El a venit să arate pe Cel pe Care întregul Israel Îl aștepta: Mesia, Mântuitorul, Lumina Lumii. Dintre toți prorocii care L-au vestit pe Mesia Ioan a fost Singurul care a avut privilegiul să arate spre El și să spună: ”Iată Mielul lui Dumnezeu Cela ce ridica păcatul lumii !”. Iată de ce icoana Sfântul Ioan e așezată cu multă cinste pe catapeteasma bisericilor ortodoxe chiar lângă Hristos. Prin el întreg Vechiul Legământ aduce mărturie că Hristos este Mântuitorul făgăduit.

                                                                        ….

Ioan a fost ”glasul celui ce strigă în pustie”. Pustia este locul unde toți și toate se pierd. Când cineva se pierde în pustie, lucrul cel mai bun ce i se poate întâmpla este să audă un glas care îl poate scoate de acolo. Așa a fost și este glasul lui Ioan, chemându-ne pe cei pierduți în pustiul păcatului și zicând: ” Iată Mielul lui Dumnezeu Cela ce ridică păcatul lumii ! ”

Troparul Arătării Domnului

În Iordan botezându-Te Tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat.

Că glasul Părintelui a mărturist Ție, Fiu iubit  pe Tine numindu-Te și Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului.

Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule și lumea ai luminat, slavă Tie!

Boboteaza

6 ianuarie – Boboteaza sau Arătarea Domnului este dupa Paști şi Cincizecime cea mai mare sărbătoare a Bisericii Ortodoxe, chiar mai mare decât Crăciunul. La acest Praznic facem pomenirea Botezului Domnului de către Ioan în repejunile Iordanului şi îndeobște pomenim arătarea Cuvântului Întrupat lumii.

Înnoirea Botezului

Botezul creștinesc ne-a spălat și ne-a curățit. El a șters păcatul strămoșesc din noi și ne-a făcut făptură nouă. Fiind probabil prunci când ne-am botezat, harul Botezului a fost răspunsul dumnezeiesc nu la cererea nostră personală, ci la credința celor ce ne-au dus la Botez şi de asemenea la credința Bisericii întregi, atunci când ne-a primit. Deci harul Botezului a fost oarecum provizoriu și condiționat; era nevoie ca noi de bună voieși în chip liber, pe măsură ce creșteam și deveneam conștienți, să întărim săvârșirea Botezului.

Boboteaza este înainte de toate sărbătoarea Botezului, nu numai al lui Hristos, ci și al nostru. E un minunat prilej de a înnoi în duh Botezul primit și de a reînvia harul ce ni s-a dat. Căci harul Sfintelor Taine chiar de e întrerupt prin pacat, poate reînvia în noi dacă ne întoarcem către Dumnezeu cu sinceritate.

Să cerem dar, la acest praznic  al Arătării Domnului, ca Dumnezeu să ne spele din nou – nu în chip vazut, ci duhovnicește – în apele Botezului; să înnecăm în ele făptura cea veche și păcătoasă, căci Botezul este o moarte tainică; să trecem Marea Roșie care desparte robia de slobozenie și să ne afundăm împreună cu Hristos în Iordan, ca să fim spălați nu de Înaintemergătorul, ci de Însuși Hristos!

Cuvânt al Sfântului Proclu la Botezul Domnului

Sfântul Proclu, Patriarhul Constantinopolului, pune în gura Sfântului Ioan Botezătorul aceste cuvinte ce înfățișează credința Sfântei Biserici în dumnezeirea lui Hristos: „ Cum voi cuteza a întinde mâna mea și a mă atinge de creștetul Celui ce stăpânește toate? Cum voi cuteza a mă apropia de Cel de Care Serafimii nu cutează a se apropia, ci cu frică strigă : „Sfânt, Sfânt, Sfânt”? Cu adevărat plin este cerul de slava Ta și pământul de minunile Tale! Cum voi cuteza a mă apropia de Cel Neapropiat, înaintea Căruia tremură Heruvimii și toate cetele cele cerești? Cum voi cuteza a boteza pe Ziditorul firii? Cum voi cuteza a boteza pe Cel născut din Preacurata Fecioară Maria , care și după naștere Fecioară a rămas? Aceasta numai pot a zice: Tu, Doamne  ești stăpânul…”

Vitamine duhovnicesti pentru intarirea sufletului – Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc– A.M. Coniaris, Ed. Sophia &Ed. Cartea Ortodoxă , 2009

 ***

 Ține Boboteaza peste tot anul

La sfârșitul Liturghiei de la Botezul Domnului, preotul săvârșește Rânduiala Sfințirii celei Mari a Apelor. El cere Domnului nostru ca întocmai cum în urmă cu peste 2000 de ani a binecuvântat apa Iordanului, tot așa şi acum să binecuvânteze apa pusă înainte, pentru ca, după cum zice rugăciunea, „țoti cei ce se vor stropi și vor gusta dintr-însa să o aibă spre curațirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre toata trebuința cea de folos”.

Plecând de la biserică, vom duce cu noi acasă o sticla de agheasmă, spre sfințirea noastră și a caselor.

Astazi apele Iordanului se prefac în vindecări cu venirea Domnului”, zice rugăciunea Patriarhului (Sofronie al) Ierusalimului, ce se citește la Rânduiala Sfințirii Apelor de la Bobotează.

În unele locuri, episcopul aruncă într-o apă o cruce care este scoasă de un înnotător.

La parohii preotul scufundă crucea într-un vas cu apă. Gestul înfățișează pe Domnul nostru scufundându-Se iarăși în Iordan și sfințind toate oceanele, râurile și lacurile din lume. Astfel apa devine binecuvântată sau sfințită, aducându-se vindecătoarea prezență a Domnului.

Copii și oamenii maturi trebuie indemnați să păstreze o sticluță cu apă sfințită primită în acestă zi, pe care o pot așeza lângă icoane și o pot folosi tot anul. Apa se poate folosi pentru sfințirea lor și a odăilor, a noii mașini, biciclete, etc. Se pot folosi de ea atunci când simt că au nevoie în chip deosebit de prezența Domnului.

Agheasma va înfățișa tămăduitoarea și iubitoarea prezență a Domnului lângă ei necontenit, la fel ca și icoana familiei. Astfel ținem Boboteaza tot anul.

Vitamine duhovnicesti pentru intarirea sufletului – Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc– A.M. Coniaris, Ed. Sophia & Ed. Cartea Ortodoxă , 2009

Cuvânt de An Nou

Cuvânt la Anul Nou

din Sfântului Ioan Gură de Aur  – “Predici la duminici şi sărbători”

(1 ianuarie)

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.

Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă.

Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul. Continue reading Cuvânt de An Nou

Naşterea Domnului

LUMINATORUL TRUPULUI

Intruparea Domnului este asemanata in cartile sfinte si in cantarile bisericesti cu rasaritul soarelui. Deodata cu nasterea Mantuitorului rasare oamenilor soarele dreptatii si lumina cunostintei.

Proorocii sunt razele soarelui care se arata pe cer ca sa imprastie intunericul si sa prevesteasca rasaritul soarelui.

Mantuitorul este insusi rasaritul soarelui care lumineaza tot pamantul, toate mintile, inimile si privirile oamenilor. Unde este Iisus Hristos, e lumina si viata ; unde lipseste Iisus Hristos e intuneric si moarte. De aceea cantam la nasterea Domnului : « Nasterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru rasarit-a lumii lumina cunostintei …. .». Continue reading Naşterea Domnului