All posts by Admin

Parohia Sf. Pantelimon – Departamentul de tineret, Centenarul Marii Uniri, 29 Noiembrie 2017

In cadrul seratelor ATENEUL SFANTULUI PANTELIMON, o noua etapa din programul religios-cultural #respecTcarTea” a fost lansata oficial la biserica Sfantul Pantelimon – Foisorul de Foc din sectorul 2 Bucuresti in ajunul sarbatorii Ocrotitorul RomAniei, Sfantului Apostol Andrei.

Aceasta etapa din programul religios-cultural #respecTcarTea” a inclus Spectacolul de teatru dedicat Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918  intitulat OSANDA CARTILOR, prevazut sa se desfasoare in cat mai multe biserici si scoli din Capitala si din tara.

Spectacolul “OSANDA CARTILOR”, produs de o trupa de tineri actori coordonati de Simona Pandele (manager de proiect, contact 0724 359 299), transpune ideea crestina potrivit careia “aparatorii Ortodoxiei in vremea regimului comunist din Romania au fost si fauritorii Marii Uniri”.  Din distributia spectacolului fac parte actorii Simona Pandele (coordonator), Dan Apavaloaie, Adina Iftime, cu participarea studentilor la teologie Andrei Butu si Daniel Bahnea, precum si a elevului licean Maria Ene. Textul piesei se bazeaza pe o realitate istorica consemnata de parintele Bogdan Aurel Teleanu, preot slujitor la Parohia Sfantul Pantelimon – Foisorul de Foc din Bucuresti.

Prima activitate (pilot) s-a desfasurat sub forma unei repetitii generale cu public pentru spectacolul de teatru OSANDA CARTILOR care a avut loc, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, miercuri, 29 noiembrie 2017, la ora 19.00, la parohia SfAntul Pantelimon-Foisorul de Foc din Bucuresti.

Pr. Dr. Bogdan-Aurel Teleanu

(Sursa: Ateneul Sfantului Pantelimon)

Despre simplitatea sfinteniei

“Mai demult, la Manastirea Filotheu a trait un argat al carui nume nu s-a pastrat. Dupa ce a adormit, l-au ingropat, iar dupa ani de zile, cand i-au facut mutarea osemintelor, acestea raspandeau mireasma.

Toti au ramas uimiti si incercau sa-si dea seama pentru care pricina Dumnezeu a cinstit cu buna mireasma osemintele lui. Ceea ce au descoperit este ca nimeni nu avea impotriva lui nici cea mai mica plangere. Era evlavios, iubitor de liniste si avea lucrare launtrica. In pauza pe care o faceau ceilalti argati ca sa se odihneasca, el mergea putin mai departe, se aseza sub un maslin, citea Evanghelia si plangea” ( Ieromonahul Eftimie Athonitul, Asceti in lume, ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2009, p. 299)

Parohia Oborul Vechi Sf. Ioachim si Ana – Armonie si vers la ceas de seara, 25 noiembrie 2017

Evenimentul cultural Armonie si vers la ceas de seara a avut loc sambata in Biserica Sfintii Ioachim si Ana– Oborul Vechi din Capitala, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.

Din program au facut parte piese armonice religioase interpretate de Corul armonic All’s Choir al companiei Smart Art. De asemenea, actrita Ana Calciu a recitat poezii religioase care au avut ca tema Anul comemorativ al aparatorilor Ortodoxiei in timpul comunismului.

Parintele paroh Ciprian Georgian Tudor a explicat faptul ca aceasta manifestare a incheiat buchetul de evenimente culturale si sociale desfasurate in acest an, dar reprezinta si deschizator de drum si orizont pentru alte noi evenimente pe care le vom desfasura in anul viitor.

Este pentru prima data cand colaboram cu Compania Smart Art, cu acest cor profesionist, chiar daca intre noi si membrii corului s-a legat o stransa prietenie si legatura duhovniceasca de mai multi ani, si pentru prima data cand un actor profesionist recita credinciosilor nostri poezie religioasa, poezie draga sufletului nostru, a mai spus Pr. Ciprian Georgian Tudor.

Sfintia Sa a precizat ca credinciosii si-au exprimat aprecierea si bucuria de a lua parte la eveniment.

Seara duhovniceasca s-a incheiat cu un cuvant rostit de Pr. Ion Popescu, Protoiereul Protopopiatului Sector 2, Capitala.

(Sursa: Agentia de stiri Basilica)

Parohia Sf. Dumitru Colentina – Departamentul de tineret, Agapa 26 noiembrie 2017

In duminica a 30-a dupa Rusalii, cu binecuvantarea parintelui paroh Nicolae Vasile, Departamentul de Tineret de la Parohia “Sfantul Dumitru – Colentina”, coordonat de diaconul Dragomir Ionut Stefanel, a organizat o agapa la care a invitat pe toti credinciosii prezenti la Sfanta Liturghie.

Intalnirea a avut loc la centrul social “Sfantul Nicolae”, care se afla in curtea Bisericii, unde tinerii au pregatit bucate de post, peste si icre, dar si cate un pahar de ceai, cafea si vin fiert.

Cu acest prilej, crestinii s-au putut bucura atat de comuniunea euharistica ce a avut loc in prima parte a zilei, cat si de comuniunea frateasca din timpul agapei, unde au putut sa se cunoasca mai bine.

Cu aceasta ocazie s-au strans si fonduri pentru urmatoarea activitate pe care tinerii vor sa o faca in ajun de Sfantul Nicolae in beneficiul copiilor de la Gradinita Nr. 135 din parohie, dar si pentru alte activitati care vor mai urma.

Aceasta activitate a devenit traditie la noi in parohie, organizandu-se in fiecare an, in prima duminica cu dezlegare la peste din Postul Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind la a 4-a editie, iar credinciosii au fost placut impresionati.

Diacon Dragomir Ionut Stefanel

Parohia Sf. Pantelimon – ATENEUL SFANTULUI PANTELIMON – Centenarul Marii Uniri, celebrat prin teatru religios

Proiectul va fi lansat miercuri, 29.11.2017, ora 19.00 in cadrul seratelor ATENEUL SFANTULUI PANTELIMON,  o noua etapa din programul religios-cultural #respecTcarTea” in ajunul sarbatorii Ocrotitorul Romaniei, Sfantului Apostol Andrei.

Prima activitate (pilot) se va desfasura sub forma unei repetitii generale cu public pentru spectacolul de teatru OSANDA CARTILOR care va avea loc, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, miercuri, 29 noiembrie 2017, la ora 19.00, la biserica Sfantul Pantelimon-Foisorul de Foc din Bucuresti.

Aceasta etapa din programul religios-cultural #respecTcarTea” include Spectacolul de teatru dedicat Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 intitulat OSANDA CARTILOR, prevazut sa se desfasoare in cat mai multe biserici si scoli din Capitala si din tara. Spectacolul “OSANDA CARÅ¢ILOR”, realizat de o trupa de tineri actori coordonati de Simona Pandele (manager de proiect, contact 0724 359 299), va transpune ideea crestina potrivit careia “aparatorii Ortodoxiei in vremea regimului comunist din RomAnia au fost si fauritorii Marii Uniri”. Din distribuyia spectacolului fac parte actorii Simona Pandele (coordonator), Dan Apavaloaie, Adina Iftime, cu participarea studentilor la teologie Andrei Butu si Daniel Bahnea, precum si a elevului licean Maria Ene. Textul piesei se bazeaza pe o realitate istorica consemnata de parintele Bogdan Aurel Teleanu, preot slujitor la Parohia Sfantul Pantelimon Foisorul de Foc din Bucuresti.

Pr. Dr. Bogdan-Aurel Teleanu

Parohia Sf. Pantelimon – Colocviul parohia “Unitate si continuitate”

Enoriasii de la biserica Sfantul Pantelimon-Foisorul de Foc din Bucuresti au participat pe parcursul lunii noiembrie la Colocviul parohial “Unitate si continuitate la biserica Sf. Pantelimon”, organizat de Departamentului pentru copii si tineret Ateneul Sfantului Pantelimon.

In cadrul intalnirilor a fost dezbatuta tema aparatorilor Ortodoxiei in timpul comunismului in Patriarhia Romana de la parohia in care a luat nastere “Acatistul Sfantului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon”.

Lucrarile colocviilor au debutat in data de 29 octombrie 2017, cu marturia domnului Vasile Nica, in varsta de 88 de ani, care a vorbit participantilor despre contributia comunitatii parohiale la salvarea bisericii Sfantul Pantelimon Foisorul de Foc, grav afectata dupa cutremurul din 1977.

“Vazand ca pridvorul, naosul si altarul bisericii avariate, armenii – care locuiau in acest cartier si obisnuiau sa vina la slujbele savarsite de parintii Gheorghe Popescu Colibasi, Gheorghe Sorescu si Ioan Paslaru – au ajutat la refacerea acestui lacas de cult, oferind un substantial sprijin financiar”, a precizat domnul V. Nica.

In acest context, parintele paroh Marian Constantinescu a rememorat afirmatia facuta deseori in cadrul adunarii parohiale de parintele Ioan Stanculescu potrivit caruia “daca biserica nu ar fi fost refacuta imediat dupa cutremur, ar fi riscat sa fie demolata de comunisti”.

In cadrul celui de-al doilea colocviu, in ziua de 12 noiembrie 2017, a luat cuvantul doamna Gheorghita Ionita, in varsta 89 de ani, care a prezentat interventia salvatoare a intaistatatorului Bisericii Armeniei, Vasken I, care a vizitat biserica avariata imediat dupa cutremurul din 1977.

“Parintele Stanculescu, in anul 1977, l-a primit pe Vasken I, Intaistatorul Bisericii Armene si in fata portii a ingenuncheat si i-a sarutat amandoua mainile pentru ca a ajutat biserica noastra… Mai departe, noi ne-am luptat impreuna cu parintele Ioan Paslaru ca sa nu fie demolata si sa ramana in picioare! Biserica era pe dinauntru neagra ca vesmantul negru al parintelui! Parintele Paslaru a ramas cu povara plecarii parintelui Stanculescu in strainatate. Am muncit toti enoriasii, si cu leutul, si cu banutul, ca sa stea in picioare… Nu am avut bani prea multi. Lumea era mai saraca, trecuse prin multe! Asa cum am fost noi, pe timpul nostru, sa fiti si voi acum si sa ajutati aceasta biserica care este foarte primitoare!”, a afirmat cu acest prilej doamna Gheorghita Ionita.

Cu prilejul acestui colocviu, doamna Nela Stanculescu, sotia parintelui Ioan F. Stanculescu, care din motive personale nu a putut fi prezenta, a adresat participantilor un mesaj in care a subliniat urmatoare: “In anul l977- cand cutremurul a zguduit din temelii biserica, preotul Ioan Stanculescu a primit un sprijin moral si material important din partea enoriasilor… Sotul meu mi-a povestit atunci, cu mare surprindere, ca in drumurile sale la Centrul de sistematizare al Capitalei (nu mai stiu cum era denumit atunci!), o doamna “cu mult suflet” (dupa cum o descria sotul meu) i-a aratat o lista ce cuprindea numele bisericilor ce trebuiau demolate (sub pretextul ca “au avarii prea mari”!). Pe aceasta lista figura si biserica Sf. Pantelimon-Foisorul de Foc din Bucuresti. Impresionata de insistenta preotului, dar si de temeinicia planului de reconstructie intocmit (…), doamna respectiva a sters numele bisericii de pe lista si a ajutat la urgentarea obtinerii autorizatiei de deschidere a santierului. In cea de a patra etapa a activitatii sale de salvare a bisericii, preotul a inceput o munca intensa de strangere de fonduri banesti pentru demararea lucrarilor. Au fost alaturi de dansul enoriasii si Arhiepiscopia Bucurestilor. Era firesc ca, in acest zbucium, vestea despre starea bisericii Sf. Pantelimon sa fi ajuns si la Patriarhul suprem al tuturor armenilor, cel care petrecuse anii copilariei in spatiul din jurul bisericii Sf. Pantelimon. Se intelege, deci, marea bucurie a preotului Ioan Stanculescu atunci cand a primit vestea ca, pe numele parohiei sale, a sosit o donatie de 15.000 de dolari din partea patriarhului Bisericii Armene, VASKEN I. Suma era destinata restaurarii/salvarii bisericii Sf. Pantelimon”.

Lucrarile colocviului au continuat in ziua de 19 noiembrie 2017, cu marturiile oferite de doamna Stefania Sorescu, in varsta de … de ani, care a prezentat un material audio si foto din perioada in care socrul dansei, parintele Gheorghe Sorescu a fost preot la aceasta biserica martir din Bucuresti (1950-1975). Cel mai interesant document prezentat cu acest prilej a fost un caiet pe care se afla transcrisa o varianta a Acatistului Sfantului Pantelimon din anul 1930. Pe acest caiet poate fi citita urmatoarea nota: “Terminat acest Sf. Acatist in ziua de 25 noembrie 1930 spre lauda si cinstea Sfantului Mare Mucenic si tamaduitor Pantelimon, catre care indrept si eu rugaciunile mele” (Gheorghe Iordanescu, absolvent al Facultatii de Teologie).

Un moment exceptional in cadrul colocviului s-a petrecut in data de 26 noiembrie 2017, cand la colocviu a fost invitat sa participe parintele profesor Nicolae Bordasiu, unul din prea putinii aparatori ai ortodoxiei in fata regimului comunist din Romania care mai sunt astazi in viata. Parintele Nicolae a marturisit ca a fost coleg de Facultate atat cu Vasken I, cat si cu parintele Ioan Paslaru. Impresionat de marturiile parintelui profesor, fiul parintelui Paslaru, domnul Cristian Paslaru, si-a amintit de momentul fericit in care armeanul Vasken I a sarit in ajutorul acestei biserici romanesti.

Colocviile se vor incheia miercuri, 29 noiembrie 2017, ora 19.00, cu spectacolul de teatru OSANDA CARTILOR dedicat Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Din distributia spectacolului fac parte actorii Simona Pandele (coordonator), Dan Apavaloaie, Adina Iftime, cu participarea studentilor la teologie Andrei Butu si Daniel Bahnea, precum si a elevului licean Maria Ene. Textul piesei se bazeaza pe o realitate istorica consemnata de parintele Bogdan Aurel Teleanu, preot slujitor la Parohia Sfantul Pantelimon – Foisorul de Foc din Bucuresti.

Cu prilejul acestor colocvii, Adunarea Parohiala de la biserica Sfantul Pantelimon-Foisorul de Foc din Bucuresti a urmarit documentarul “Preoti marturisitori de la Biserica Sfantul Pantelimon din Bucuresti” (de cca. 1 ora), o productie Trinitas Tv. Biroul de presa al Departamentului pentru copii si tineret ATENEUL SF. PANTELIMON.

Pr. Dr. Bogdan-Aurel Teleanu

 

Rugaciunea de fiecare zi a Sfântului Filaret al Moscovei

Doamne, nu stiu ce sa cer de la Tine. Tu Unul stii de ce am nevoie, Tu ma iubesti pe mine mai mult decat pot sa Te iubesc eu pe Tine.

Parinte, da robului Tau cele ce singur nu stie a le cere. Nu indraznesc sa cer nici cruce, nici mangaiere: numai stau inaintea Ta. Inima mea e deschisa Tie; Tu vezi trebuintele mele pe care nu le stiu eu. Vezi si fa dupa mila Ta. Loveste-ma si ma tamaduieste, doboara-ma si ma ridica. Ma cutremur si tac cu evlavie inaintea vointei Tale sfinte si a cailor Tale celor nepatrunse pentru mine.

Ma aduc tie jertfa, nu am alta dorinta decat numai sa fac voia Ta; invata-ma sa ma rog, singur roaga-Te in mine!

Amin!

Despre viata Sf. Filaret:  www.crestinortodox.ro

Parohia Sf. Pantelimon – Noi marturii despre biserica la Sfatul Adunarii Parohiale 19 noiembrie 2017

Departamentul pentru copii si tineret ATENEUL SFANTULUI PANTELIMON a invitat la SFATUL ADUNARII PAROHIALE urmasii parintelui Gheorghe Sorescu, preot la biserica Sfantul Pantelimon Foisorul de Foc din in perioada 1950-1975.

Nora parintelui Sorescu ne-a prezentat marturii, inclusiv fotografice, din perioada in care parintele Sorescu a preotit la aceasta biserica martir ai carei preoti au rezistat in fata regimului comunist din Romania.

 

Pr. Dr. Bogdan-Aurel Teleanu

Icoana – opera a libertatii creatoare in smerenie rugatoare

Icoana este rod al libertatii duhovnicesti si al creativitatii puse in slujba oglindirii vesniciei in materie si timp spre sfintirea lor, dar mai ales a omului. Icoana presupune o mana instruita, dar si o inima rugatoare si patrunsa de har, dublate de o inspiratie sfanta, care insoteste si guverneaza intregul demers al oricarui iconograf adevarat. Despre necesitatea acestei simbioze dintre talent, har si rugaciune, despre smerenia care cheama si mentine lucratoare inspiratia dumnezeiasca spre nasterea unor opere de arta care sa oglindeasca si sa inspire la randul lor nevazutul ceresc ne vorbeste articolul de fata.

Aceasta lume [..] fura vederii Fru­musetea Fetei lui Dumnezeu. Dumnezeu nu actioneaza cu forta. El respecta cu sfintenie libertatea celor care sunt creati dupa chipul si dupa asemanarea Sa” (arhim. Sofronie Saharov, Letters to his Family).  Cum putem asadar sa reprezentam fata lui Dumnezeu, ascunsa de lume? Daca prin inima, locul de intalnire dintre Dumnezeu si om, trece calea cea mai directa pentru a se forma o imagine a lui Dumnezeu, atunci aceasta forma ramane personala, ascunsa. Insa exista o cale de acces, strict vizuala, catre inima: icoana. Caci sarcina icoanei este sa dea forma Chipului lui Dumnezeu si sa-L ofere lumii. Icoana este o punte intre temporal si spiritual, intre terestru si celest, care-i poarta pe oameni la cunoasterea lui Dumnezeu.

Arta, microscopul care patrunde tainele sufletului

Libertatea este indispensabila oricarei creatii adevarate. Dumnezeu l-a creat pe om liber si respecta cu strictete aceasta libertate. Doar ceea ce este oferit in mod liber are o oarecare valoare, iata conditia necesara a oricarei adevarate creativitati, in pictura, in muzica, in poezie, in sculptura, in literatura. Artistul trebuie sa fie liber pentru a putea sa asculte vocea blanda a inspiratiei, fie ca ea vine din afara sau dinauntru. Pentru a sesiza inspiratia din afara este nevoie de un simt ascutit al perceptiei si de o la fel de buna capacitate de receptare, in timp ce inspiratia interioara se manifesta atunci cand artistul sondeaza profunzimile sufletului sau, miscat de dorinta si necesitatea de a crea, de a da o configuratie sau o robustete semintelor ascunse pe care le va fi descoperit, precum spune Tolstoi: Arta este un microscop pe care artistul il fixeaza asupra tainelor sufletului; si el arata aceste taine, care sunt comune tuturor(Tolstoy, Journal). Cu toate acestea, a revela tainele sufletului sau necesita discernamant, caci orice lucru, venit dinauntru sau din afara, nu este nici demn, nici potrivit reprezentarii. Artistul simte instinctiv ceea ce poate fi exprimat si cand el trebuie sa taca, ceea ce ar putea fi revelat si ceea ce trebuie sa ramana ascuns. Tocmai pentru ca vizualul are o influenta puternica, el trebuie sa aiba mare grija.  Pictura buna are intentie si finalitate, nu creeaza doar impresie

Un pictor rus din secolul al XIX-lea descrie astfel starea interioara a artistului: Un artist este o persoana care crede, cu o convingere profunda, in justetea a ceea ce el creeaza, dezvaluind artei intreaga sa viata, pentru omenire. Doar in astfel de persoane scanteia dumnezeiasca poate sa se aprinda cu putere si sa ajunga de nestins. Acest lucru este cel mai important in arta. Acolo unde inima se opreste incepe moartea” (Marc Antokol’skii, Letter to Stasov). Asadar, acest lucru este valabil pentru toate artele, insa, in cazul picturii, posibilitatile se ingusteaza extrem de mult; pictura este prin natura ei mai putin diafana decat muzica si, pana la un punct, decat poezia. Pictura este materiala si materia ei trebuie transformata in arta. Artistul, in general, este ca un sef de orchestra, care dirijeaza sunetele pentru a interpreta muzica, insa in cazul pictorului, sunetele sunt culori vizibile. Trebuie ca el sa le organizeze intr-o configuratie si o forma care sa se potriveasca cu ceea ce vrea el sa spuna.  Pentru ca o pictura sa fie ­buna, trebuie ca ea sa aiba o ­finalitate si o intentie; ea este rar acceptata ca simpla impresie. Unul dintre profesorii pe care i-a avut parintele Sofronie Saharov observa: Pictura este o arta si arta in ansamblul ei nu este o creatie zadarnica de obiecte care se pierd in vid, ci o putere care are un scop si trebuie sa serveasca evolutiei si rafinarii sufletului omenesc.  […] Ea este limbajul care se adreseaza sufletului, in forma care i se potriveste, lucruri care sunt painea de fiecare zi a sufletului si pe care el nu le poate primi decat sub aceasta forma (Kandinsky, Du spirituel dans l’art et dans la peinture en particulier).  Pentru ca o pictura sa aiba o semnificatie pe deplin serioasa, ea trebuie sa-si manifeste ­inauntrul ei propria sa viata launtrica, mesajul pe care-l transmite si intentia sa. Fara aceasta, ea ramane doar o ima­gine draguta, o descriere exterioara, o cochilie goala. Ea poate sa fie compusa din culori frumoase si din forme reusite, insa ea nu-i inspira celui care o priveste decat vid. Cel mult, ea poate sa flateze simtul estetic, insa esueaza in a crea o rezonanta interioara mai profunda. Ramane superficiala, iar spectatorul nu este atins de ea.

Tot ce e autentic presupune discernamant

Pentru ca viata interioara a icoanei sa rezoneze cu cel care o priveste, este necesar tipul de inspiratie mentionat mai sus, iar artistul isi va incorda toata atentia pentru a-l sesiza si a-l transmite in forma cea mai pura si mai exacta.  Artistul trebuie […] sa nu se considere un stapan pe situatie, ci un slujitor de idealuri superioare, cu sarcini precise, importante si sfinte. El trebuie sa se instruiasca, sa se adanceasca in sufletul sau, sa-si vindece si sa-si dezvolte sufletul, astfel incat talentul sau exterior sa aiba ce sa imbrace si sa nu fie, precum samanta neroditoare, aparenta vanitoasa si vida a unei maini necunoscute (Kandinsky, Du spirituel). Exista o etapa in creatie in care artistul isi simte opera ca si cum s-ar produce in interiorul sau, intr-o autonomie spontana, el nemaifiind decat slujitorul unei alte forte dinamice. Aici trebuie sa fie prudent si sa nu se abandoneze unui val de inspiratie lipsita de orientare, ci sa se impuna discernamantul. Iata ceea ce subliniaza inca o data necesitatea unei vieti interioare cu ajutorul careia sa se judece cum si ce sa se picteze, caci artistul are o mare responsabilitate: rolul sau este acela de a revela si de a arata lucruri profunde, de a da sens artei sale. Pregatindu-se pentru aceasta, el trebuie sa-si cultive viata duhovniceasca si sa o dezvolte in asa fel incat ea sa fie receptiva si in acord cu inspiratia sa, si sa-si asume in acelasi timp responsabilitatea acestei creatii.

Arta icoanei

Aceasta ne readuce la punctul de vedere al lui Kandinsky, care considera ca artistului ii trebuie o viata interioara pentru a vorbi sufletului spectatorului si a starni in acesta un raspuns interior. Acest lucru este necesar pentru orice arta, insa in icoana crestina ortodoxa, atunci cand scopul este acela de a reprezenta fata ascunsa a lui Dumnezeu, totul ia o dimensiune superioara.  Actul creatiei a tot ceea ce exista este o taina care ne atrage la Hristos. Insa, inainte de a fi luminati de Sus, ramanand in intunericul necunostintei, parcurgem cu o angoasanta perplexitate durerosul drum al venirii noastre la fiinta (arhim. Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este).  Arta religioasa a Rasaritului, iconografia, cauta sa exprime cu­noas­terea lui Dumnezeu dobandita prin rugaciune si se straduieste sa reprezinte chipul interior, duhovnicesc, al omului, adoptand o anumita stilizare. A picta icoane, ca orice activitate spirituala, este un act creator. In icoana, libertatea cautata este o libertate spirituala care incearca sa se elibereze de patimi si sa se deschida unei inspiratii mai inalte. Icoana ortodoxa este expresia si reprezentarea rea­litatii dumnezeiesti, dezlipirea de aceasta lume si spiritualitatea interna a Traditiei. Ea isi concentreaza intentia si scopul asupra starii interioare a persoanei sau a sfantului reprezentat, ceea ce o deosebeste de pictura religioasa occidentala, care, din Evul ­Mediu, se concentreaza asupra expresivitatii, plecand de la aspectul exterior.  Toate icoanele reveleaza si fac perceptibile aceste lucruri care sunt ascunse, [….] omul nu are cunoasterea imediata a lucrurilor nevazute, de cand sufletul este acoperit de trup. […] Icoanele sunt de un mare folos, ele ii ajuta pe toti la mantuire, caci fac lucrurile atat de evidente incat ele ne fac apti sa percepem lucrurile ascunse” (Sfantul Ioan Damaschin, Despre cinstirea sfintelor icoane).  In timp ce Occidentul vizeaza expresia exterioara, icoana exprima o si mai mare stilizare,  ­evitand expresia stilistica a ­naturalului si a realismului.  Nu pentru ca iconografii nu sunt capabili sa picteze realist; ci pentru ca ei nu sunt interesati sa descrie ceea ce tine de psihologie, preferand sa se concentreze pe spiritual. Facand astfel, ei dezvolta o stilizare strica, ale carei diferite nuante vor varia in functie de epoca si de loc.

Situatia iconografului

Icoana este o arta care exprima lumea duhovniceasca in forme si culori. Are un limbaj si un stil care ii sunt proprii, si care il introduc pe cel care priveste icoana intr-o alta sfera a fiintei, intr-un alt univers de perceptie. In mod intentionat, aceasta arta adopta o alta logica a perspectivei si a realitatii, care pune accentul pe viata launtrica, pentru ca principala ei intentie este fie de a reprezenta chipul lui Dumnezeu, fie de a lasa sa se perceapa sufletul sfantului sau esenta scenei evanghelice sau aghiografice reprezentate. Acest lucru face intentionat aceasta arta intrucatva abstracta. Artistul cauta inspiratie dumnezeiasca pentru opera sa, iar pentru a o primi, el are nevoie, mai mult decat de oricare alta influenta, de o atitudine smerita si rugatoare, recunoscand ca nu este stapan pe situatie. El se inscrie evident si in viata Bisericii, si in plenitudinea tezaurului ei dogmatic si teologic, caci, desi artist foarte inzestrat, un pictor care nu traieste in­ sa­nul Bisericii nu va putea depasi inspiratiile inerente propriei sale masuri.  Inspiratia de Sus depinde intr-o mare masura de atitudinea noastra: daca noi tinem larg deschisa usa inimii noastre, Domnul – Duhul Sfant – va intra in noi fara sa intampine vreo rezistenta. El sta la usa [inimii noastre] si bate. De va auzi cineva glasul Lui si va deschide usa, va intra la el si va cina cu el, si el cu Dumnezeu (vezi Apocalipsa 3, 20). Domnul respecta libertatea celor care sunt create «dupa chipul Lui» (arhim. Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este).

Scopul icoanei

Mai intai si inainte de toate, icoana trebuie sa inspire la rugaciune si sa fie un loc de intalnire dintre Sfantul reprezentat si persoana care se afla in fata ei.  In procesul creativ al artistului distingem trei puncte: mai intai, pretuirea frumusetii create de Dumnezeu, care este inspiratia initiala a artistului; dupa aceea, receptarea frumu­setii de catre spiritul creator al artistului cand isi compune opera; si in sfarsit, trebuie si intuitia artistica a spectatorului, pentru ca acesta sa transforme pictura pe care o priveste intr-o senzatie estetica personala (arhim. ­Sofronie, Taina vietii crestine). Astfel, iconograful va incerca sa se elibereze pe sine de tot ceea ce constituie un obstacol sau este contrar actiunii inspi­ratiei dumnezeiesti. Aceasta necesita smerenie si totodata asceza, dar, pentru ca nevointele ascetice pot sa conduca la mandrie si sa impiedice asadar harul, smerenia este elementul esential. Ea il deschide pe iconograf harului si totodata ce­lorlalti si sugestiilor lor. Ea pastreaza in el o riguroasa intero­gatie si o stapanire a constiintei sale, prin rugaciune, care urmeaza idealului de smerenie exemplara a lui Hristos.  Smerenia lui Hristos este o putere care invinge orice. In chenoza lui Hristos si in bunavointa Lui cu noi, ea nu cunoaste nici o degradare: imuabila in esenta sa, ea ramane dumnezeiesc de mare (arhim. Sofronie, Rugaciunea, expe­rienta vietii vesnice). Aceasta dumnezeiasca smerenie este de neatins pe pamant, insa putem sa dobandim o intelegere mai cuprinzatoare a ei luptandu-ne sa ajungem la ea si deschizandu-ne gandurile si starea sufleteasca unei persoane cu o mai mare experienta in viata duhovniceasca. Intentia iconografului este aceea de a se smeri, de a face astfel loc lucrarii harului si, in acest fel, de a deveni, mai mult decat creatorul ei, un slujitor sau colaborator al icoanei create.  Lumea naturala este astfel facuta incat omul este continuu confruntat cu probleme carora trebuie sa le caute solutii. Insa, pentru a lucra cu adevarat cu Dumnezeu pentru crearea lumii, omul trebuie totdeauna sa aspire la o cat mai buna cu­noastere a lui Dumnezeu Insusi. Urcusul continuu catre o cunoastere mereu mai mare a lui Dumnezeu este si el un act creator, chiar daca este de un ordin aparte (Wisdom from Mount Athos. Writings of Staretz Silouan).  (Soeur Gabriela, Monastere Saint Jean-Baptiste, Icone, creativite et liberte, din revista Buisson ardent, Cahiers Saint-Silouane ‘Athonite, nr. 23, Cerf, Paris, 2017, pp. 20-27; traducere de Ionut-Aurelian Marinescu)

(Sursa:Ziarul Lumina)