Parohia Oborul Vechi – Fapta cea bună, preschimbată în altar de rugăciune

„De un an de zile, parohia aceasta a intrat într-o înnoire continuă, întrucât în fiecare zi este săvârşită câte o slujbă, drept care, a sporit şi numărul credincioşilor cu ajutorul lui Dumnezeu, căci Dumnezeu i-a sporit, pentru rugăciunile pe care le înălţăm aici. Astăzi, puţini oameni îşi mai fac semnul sfintei cruci, de aceea am şi aşezat o icoană a Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana în faţa bisericii, şi am observat că, văzând icoana, oamenii au început mai mulţi să îşi facă semnul sfintei cruci. Avem în construcție un așezământ social destinat persoanelor defavorizate din parohie, copii și vârstnici. Lucrările sunt finalizate în proporţie de 60%. Sunt foarte mulți cei care au nevoie de o pâine, de medicamente şi altele necesare traiului”,   relateaza Pr. Paroh Ciprian-Georgian Tudor.

Nu sunt neglijate nici activi­tățile cultural-educaţionale, fiind organizate constant diferite conferinţe duhovniceşti şi culturale pentru credincioşii adulţi, dar şi pentru tineri şi copii. Aşezată între bulevardele Pache Propotopescu şi Ferdinand, la intersecţia cu str. Traian, în apropierea Foişorului de Foc, Biserica „Sfinții Ioachim și Ana” – Oborul Vechi rămâne pentru generaţiile de ­astăzi şi cele viitoare nu numai la încrucişare de drumuri, ci şi spre comuniunea oamenilor.

(Sursa: Ziarul Lumina)

 

Parohia Sf. Treime Tei – Punerea pietrei de temelie pentru capela

Preasfințitul Părintei Timotei Prahoveanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a oficiat luni, 15 mai 2017, slujba punerii pietrei de temelie pentru capela Sfinții Martiri Brâncoveni a parohiei.

“Această capelă care se va zidi în preajma bisericii va avea ca scop precis pregătirea tinerilor prin cateheză, cuvinte de învățătură, în posturi mai ales, dar și cu alte prilejuri. Suntem bucuroși că o astfel de inițiativă prinde acum contur prin această rânduială de sfințire a locului și a pietrei de temelie”, a precizat ierarhul.

La eveniment au fost prezenți slujitorii lăcașului de cult, precum și numeroși credincioși.

(Sursa: Agentia de Stiri Basilica)

Camarile constiintei – Pr. Horia Nicolae Prioteasa

Cunoașterea sinelui este un proces anevoios, care necesită vreme prielnică nevoinței neîncetate de a‑L cunoaște mai întâi pe Hristos și prin aceasta propria fire. Nu putem despărți cele două cunoașteri, fiindcă Unul este Cel ce creează, iar celălalt este cel ce descoperă felul plămădirii sale, prin prezența suflării dumnezeiești din el. Nimeni nu are capacitatea să pătrundă în adâncul cel mai tainic al omului, căci este cu neputință a coborî acolo de vreme ce acest aspect al desăvârșirii nu ne este dat nouă de la creație, nefiind folositor, dar care poate fi vizibil, în cazuri cu totul speciale, la unii părinți îmbunătățiți, descoperiți cu anevoie în crăpăturile pământului, în peșteri etc.
Întâlnirea Mântuitorului cu tânărul bogat ilustrează cel mai bine aspectul cunoașterii lăuntrice a omului, dar nu de către alt om, ci de către Omul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeiasca vedere a sufletului celui ce a întrebat despre veșnicie și moștenirea ei, chinuit de neliniștea dobândirii unei vieți veșnice pe pământ, ni‑l descoperă pe acel tânăr incapabil de a împlini o poruncă mântuitoare, străin, gol, flămând, închis în temniță, bolnav, răpus și căzut între tâlharii iubirii de argint. Hristos Domnul nu rămâne impresionat de păstrarea Legii, prin paza poruncilor, pentru că vede în cămările conștiinței o teribilă metastază a iubirii de averi, care a cuprins întreaga ființă a tânărului bogat, ce nu se poate deșerta pe sine la chemarea făgăduinței de a moșteni Împărăția cerurilor, prin milostenie și apostolat. Această chenoză a reprezentat temelia fundamentală a urmării lui Hristos de către mucenici și mucenițe, cuvioși și cuvioase, părinți și ierarhi, în începutul viețuirii lor în sfințenie, curăție, sărăcie și ascultare.
Înțelegerea chemării spre desăvârșire își are început și temei în detașarea de lucrurile materiale și, prin aceasta, de lepădarea grijilor lumești. Clipa aceasta se caracterizează ca fiind eliberatoare și poate fi percepută de firea umană ca moment de descătușare a celor trei însușiri ale sufletului: voință, sentiment și rațiune. Conștiința împietrită a tânărului neînțelept din Evanghelie și iubitor de literă se dovedește a fi prăpăstioasă, fapt care aduce un mare prejudiciu interior prin care pierde totul: cinstea apostolatului, propovăduirea Evangheliei prin harul Duhului Sfânt primit ca dar după Cincizecimea creștină a noului Legământ, bucuria de a vedea pe săraci fericiți prin milostenia sa, privilegiul de a fi naș al multor neamuri, cununa muceniciei în Hristos.
În acest context nefericit, prin neputința neașteptată a omului aparent virtuos, dar cu conștiința îngreunată de iubirea de arginți, suntem chemați să ne desprindem și noi de cele care ne pot robi. Putem face aceasta prin smerenie profundă, sinceră și dezinteresată, fără a lăsa vreo poartă deschisă în calea cugetelor noastre.
Pedagogia Sfinților Părinți ne arată că mintea trebuie ținută în iad, că momentul judecății se apropie, este la uși și cărțile conștiinței se vor deschide pentru fiecare dintre noi și că nimeni nu va avea cuvânt de dezvinovățire. Judecata nu devine sperietoare pentru cuget, ci modalitate de a reflecta la neputința de a mai săvârși milostenie pentru săraci, în stadiul în care ești sărăcit prin smerita despărțire a sufletului de trup. Cântarea „câte nu rămân după moarte, nu ne însoțește pe noi bogăția” nu mai poate fi auzită și nici a fi folositoare în fața Dreptului Judecător. Practic, coordonatele conștiinței trebuie angrenate acum în actul de milostenie și cultivarea virtuților și nicidecum în amânarea acestora din diferite motive ale firii omenești, permanent supusă la tot felul de încercări neașteptate și cu greu de purtat.
De aceea lupta cea mare se dă la nivel de conștient, înțelegând aceasta ca fiind smerita cugetare a eului botezat și înviat împreună cu Hristos în permanetă luptă cu firea umană a lui Adam, a eului nepocăit și neîndreptat, răzvrătit și permanent nemulțumit, supus mulțimii păcatelor. Starea de automulțumire, acel pseudo al binelui general, demască o conștiin­ță adormită, gata să cadă din picioare, pentru că nu priveghează, nici nu se închină cu adevărat, iar atunci când se roagă se aseamănă aproape identic cu semeția vameșului biruit de propria strategie nemântuitoare.

(Sursa: Ziarul Lumina)

Parohia Marcuta – Sf. Litughie la ziua Sf. Ioan Valahul, ocrotitorul tinerilor LTCOR sector 2

Astazi 12.05.2017 , la Biserica Marcuta, sub protia Pr. Protopop Ion Popescu s-a savarsit Sf. Liturghie, de ziua Sf. Ioan Valahul, ocrotitorul tinerilor  LTCOR filiala sector 2. La sfanta slujba au participat preoti si diaconi din Protopopiatul Sector II Capitala.

Va invitam sa urmariti un fragment al sfantei slujbe – axionul  “Ingerul a strigat”:

 

 

Sarbatorirea Hramului Așezământului Românesc de la Ierusalim – 7 mai 2017

Cu prilejul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (calendarul iulian neîndreptat), Biserica Asezamantului Romanesc din Ierusalim – reprezentanţa Patriarhiei Române la Locurile Sfinte – şi-a sărbătorit hramul, asa cum informeaza Agentia de Stiri Basilica.

Așezământul Românesc din Ierusalim se află în apropierea Sfintei Cetăți a Ierusalimului.

 

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Patriarhul Ierusalimului, alături de care au liturghisit:

  • IPS Părinte Aristarh, Arhiepiscop de Constantiani şi Secretar Patriarhal,
  • IPS Părinte Ioachim, Mitropolit de Elenopolis.

Din soborul slujitor au făcut parte: Arhim. Matheos, Teletarhul Patriarhiei Ierusalimului, Arhim. Teofil Anastăsoaie, reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte şi Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, Arhid. Marcu şi Diac. Agapios.

La eveniment au participat: reprezentantul din partea Misiunii Patriarhiei Rusiei în Ierusalim,  Protos. Dometian, Consulul României la Tel Aviv, dl Traian Pleşcan, şi patru grupuri de pelerini români din mai multe regiuni ale ţării, printre care s-a aflat si grupul condus de Pr. Ion Popescu.

 

 

(Sursa: Agentia de Stiri Basilica)

Duminica Femeilor Purtătoare de Mir – Cuvânt de binecuvântare și recunoștință tuturor femeilor creștine, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Credința vie a femeilor mărturisitoare – izvor de lumină şi bucurie

Hristos a înviat!

În Duminica a treia după Paști, numită și Duminica Mironosițelor, Biserica Ortodoxă le pomenește pe femeile purtătoare de miruri sau aromate, care, în dimineața Învierii lui Iisus Hristos, au mers primele la mormântul Domnului și au fost întâmpinate de Iisus Hristos Cel înviat. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a consacrat această zi de sărbătoare tuturor femeilor creștine dreptmăritoare, urmașe ale mironosițelor, care mărturisesc credința lor în Învierea Domnului Iisus Hristos în familie și în societate.

În momentele Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos „erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și a lui Iosi, și mama fiilor lui Zevedeu (Matei 27, 55-56). Prin fidelitatea şi evlavia lor, aceste femei s-au dovedit mai curajoase și mai devotate Domnului Iisus Hristos, decât Ucenicii Săi.

În Duminica Învierii lui Iisus, pe când răsărea soarele, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, Salomeea și Ioana au venit cu miruri, pentru a unge trupul Domnului Iisus, așezat în grabă în mormânt în Vinerea Răstignirii Sale, înfruntând teama de cei care L-au răstignit. Curajul și evlavia femeilor mironosiţe au fost răsplătite de binevestirea îngerilor și de către Domnul Iisus Hristos Cel înviat, Care „le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat” (Matei 28, 9). Apoi, alergând „cu frică și cu bucurie mare (Matei 28, 8) să vestească Ucenicilor lui Iisus Învierea Sa, femeile mironosițe au devenit „apostoli către Apostoli”, după cum le-a numit Sfântul Ioan Gură de Aur.

Vestirea Învierii Domnului Hristos de către femeile mironosițe a deschis în istorie drumul mărturisirii credinței în Hristos Cel răstignit şi înviat de către mulțimi de femei mucenițe și cuvioase, mame și fiice, ostenitoare în gospodărie sau regine şi împărătese creștine.

În acest sens, Sfânta Împărăteasă Elena a arătat iubire smerită şi evlavie față de Hristos Cel răstignit şi înviat, căutând, cu multă osteneală şi cheltuială,  şi descoperind, cu bucurie, Sfânta Sa Cruce, cea dătătoare de viață, iar apoi a contribuit financiar la construirea bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim, precum şi la zidirea altor biserici din Ţara Sfântă.

Astăzi, în contextul anului 2017, declarat în Patriarhia Română drept An omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești, amintim că, în Biserica Ortodoxă, cinstirea sfintelor icoane a fost restabilită de către două sfinte femei, şi anume: Sfânta Împărăteasă Irina, care a convocat, în anul 787, Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea și Sfânta Împărăteasă Teodora, care a convocat, în anul 843, Sinodul din Constantinopol.

Duminica a treia după Paști ne pune în față icoana Sfintelor Femei Mironosițe, chip al iubirii jertfelnice și curajoase, al compasiunii, al credinței puternice și al dărniciei. Asemenea lor, femeile creștine evlavioase şi harnice din România susțin construirea de lăcașuri sfinte şi educația religioasă a copiilor în școlile publice, cultivă iubirea milostivă față de cei aflați în spitale şi în instituții de asistență socială, ori excelează în alte domenii de activitate benefică pentru poporul român, dar mai ales, ca mame şi soţii, aduc pace şi bucurie sfântă în familiile lor și în societate.

În această Duminică adresăm tuturor femeilor creștine cuvânt de binecuvântare şi recunoştinţă pentru întreaga lor lucrare săvârșită cu multă dăruire de sine şi ne rugăm  Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, precum şi Sfintelor Femei Mironosițe să umple sufletele lor de pace şi bucurie, să le dăruiască sănătate şi mult ajutor!

Întru mulţi şi binecuvântați ani!

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

(Sursa: Agentia de Stiri Basilica)

Apărători ai ortodoxiei – părintele Gheorghe Sorescu

Regimul comunist i-a imputat părintelui Gheorghe Sorescu activitatea editorială desfăşurată în cadrul revistei „Tomis” a Episcopiei Constanţei pentru care a fost decorat în 1942 cu distincţia „Steaua României”, precum şi cu decoraţia „Bărbăţie şi credinţă” pentru atitudinea sa antibolşevică (ACNSAS, fond Informativ, Dosar nr. 409951, f. 84). Distincţiile îi fuseseră conferite pentru propaganda antiso­vietică făcută în faţa ostaşilor din cadrul unităţilor de marină (Ibidem, f. 85). Genul acesta de articole avea să culmineze cu un afront adus indirect orânduirii comuniste instalate efectiv începând cu noiembrie 1946 în România prin contes­tarea celei deja instalate în Rusia, definită drept „o tristă, dar eloquentă experienţă”. „Regimul sovietic este în adevăr o dicta­tură, dar nu a proletariatului, ci a membrilor unui partid politic asupra proletariatului”, conclu­zionează părintele Gheorghe Sorescu în articolul intitulat „Socialismul ca soluţie a problemei mun­citoreşti”, publicat în revista „Tomis”, nr. 3, anul XII, martie 1935.

Un alt capitol semnificativ din viaţa părintelui Gheroghe Sorescu este legat de sfinţirea Peşterii „Sf. Apostol Andrei”. La 23 iulie 1944, peştera este sfinţită prin­tr-o mare sărbătoare religioasă şi populară de Episcopul Chesa­rie Păunescu. Alături de acesta, după cum reiese din pozele din arhiva familie Ion Dinu publicate în cotidianul „Adevărul” din 25 decembrie 2016, se pare că s-ar fi aflat, cum era şi firesc, părintele Gheorghe Sorescu. De altfel, el era foarte apropiat celor care au cercetat istoria, arhivele, geo­grafia, spiritualitatea regiunii pentru a atesta Peştera Sfântului Apostol Andrei drept cel mai important loc de pelerinaj al româ­nilor, fiind coleg cu avocatul-dascăl-teolog Ion (Jean) Dinu din Adamclisi, ambii fiind consilieri referenţi în cadrul Episcopiei Constanţei, şi ocrotitor al preotului Constantin Lembrău din Independenţa. Dintr-o notă a fostei Securităţi aflăm în acest sens următoarele: „Susnumitul (pr. Gheorghe Sorescu – n.n.) este susţinătorul familiilor preoţilor antidemocraţi. (…) Pe preotul Constantin Lembrău, legionar notoriu, l-a transferat de la bise­rica din comuna Adam Clisi la biserica Sf. Gheorghe Constanţa” (Idem, fond Informativ, Dosar nr. 409951, f. 2). Conform aceleiaşi surse, este foarte posibil ca între preoţii ajutaţi cu bani de el aflaţi în lagărul de la Caracal în anul 1945 să se fi numărat şi părintele Lembrău, fapt pentru care avea să fie acuzat că a desfăşurat „activitatea legionară” (ibidem, f. 94).

Pe larg AICI.

(Sursa: Ziarul Lumina)