Duminica a II-a din Postul Mare – a Sfântului Grigorie Palama – Marcu 2, 1-12 – Predică tematică: Dumnezeu dăruiește lumină sfinților și vindecare bolnavilor – PreaFericitul Părinte Daniel, Patriarhul României

Predică tematică la Duminica a II-a din Postul Mare

(a Sfântului Grigorie Palama)

Marcu 2, 1-12

‘În vremea aceea, intrând iarăși Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Și îndată s-au adunat așa de mulți, încât nu mai era loc nici înaintea ușii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Și au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulțimii să se apropie de El, au desfăcut acoperișul casei unde era Iisus și, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale! Și erau acolo unii dintre cărturari, care ședeau și cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbește Acesta astfel? El hulește. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Și îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că așa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetați acestea în inimile voastre? Ce este mai ușor, a zice slăbănogului: Iertate îți sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă? Dar ca să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ție: Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta. Și s-a ridicat îndată și, luându-și patul, a ieșit înaintea tuturor, încât erau toți uimiți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.’

Duminica a doua a Sfântului și Marelui Post al Sfintelor Paști se numește și Duminica Sfântului Grigorie Palama, încă din anul 1368, când a fost canonizat Sfântul Grigorie Palama.

Unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii Ortodoxe, Sfântul Grigorie Palama (1296-1359) s-a nevoit ca monah la Muntele Athos, în părțile în care se află acum Schitul românesc Prodromu, iar mai târziu a ajuns Arhiepiscop al Tesalonicului. El învăța pe toți adevărul că sfinții mult-rugători și smeriți, când Dumnezeu voiește, pot vedea încă din viața aceasta pământească slava sau lumina Împărăției cerurilor, care este lumină necreată și veșnică. Această lumină s-a arătat Sfinților Apostoli Petru, Iacov și Ioan la Schimbarea la Față a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor (cf. Matei 17, 1-9; Marcu 9, 1-9; Luca 9, 27-36), ea fiind harul Preasfintei Treimi împărtășit îngerilor și sfinților, ca lumină, pace și bucurie. Învățătura Sfântului Grigorie Palama bazată pe Sfânta Scriptură, pe scrierile și experiența Sfinților Bisericii este o notă specifică Ortodoxiei, apărată puternic de curentul isihast din secolul al XIV-lea împotriva teologiei raționaliste și reducționiste scolastice.

Din acest motiv, în Duminica a doua din Sfântul și Marele Post este pomenit în mod deosebit Sfântul Grigorie Palama ca ‘fiu al dumnezeieștii și neînseratei lumini’, adică teolog al luminii dumnezeiești neapuse, necreate și veșnice. El este numit în Triod ‘trâmbiță a teologiei’, ‘stâlpul Bisericii cel nemișcat’, ‘sfeșnicul luminii’, ‘steaua cea luminoasă care luminează făptura’, ‘apărătorul adevăratei evlavii’, ‘vestitorul dumnezeieștii lumini’, ‘cunoscătorul tainei celei cerești a Treimii’(Stihiri la Vecernia de sâmbătă seara).

Biserica a rânduit ca în a doua duminică din Sfântul și Marele Post să fie pomenit Sfântul Grigorie Palama și pentru a ne arăta că dreapta credință pe care am prăznuit-o în mod deosebit în duminica anterioară (Duminica Ortodoxiei) nu este o credință teoretică, ci este credința prin care credinciosul ortodox primește lumina slavei dumnezeiești și viața veșnică. Când mărturisim și trăim intens dreapta credință, ne luminăm sufletul și ne curățim de păcate prin pocăință, post și fapte bune, spre a dobândi mântuirea și slava vieții veșnice.

Iată de ce Duminica a doua a Sfântului și Marelui Post este Duminica luminii duhovnicești care nu se vede cu ochii trupești, dar care se vede cu ochii duhovnicești când Dumnezeu dorește ca prin harul Său să-Și arate prezența Sa iubitoare, luminătoare, sfințitoare și de viață făcătoare. Sfântul Grigorie Palama, în scrierile sale, arată că această lumină nu provine din exterior, de la soare, ci este lumină din interiorul sufletului, care vine din comuniunea omului cu Sfânta Treime. Ea este harul necreat și veșnic al Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh (cf. II Corinteni 13, 13), este însăși prezența lui Dumnezeu în oameni. Cei ce mărturisesc dreapta credință, postesc, își plâng și mărturisesc păcatele, iubesc pe semenii lor și se împărtășesc cu Sfintele Taine primesc în suflet lumina necreată a harului dumnezeiesc, deși acesta nu este văzut cu ochii trupești.

În tratatele sale de apărare a călugărilor isihaști sau sihaștri șadică a acelor monahi ce se retrăgeau în locuri singuratice ca să dobândească pacea sau liniștea sufletului (isihia) și să-și pacifice patimileț, Sfântul Grigorie Palama arată că aceștia sunt profeții Împărăției cerurilor, întrucât pregustă încă din lumea aceasta, prin milostivirea lui Dumnezeu, lumina cea veșnică a Împărăției cerurilor. Acum, în timpul vieții pământești, lumina slavei dumnezeiești nu se arată oamenilor în mod natural, ci în mod minunat, pentru că ea nu este lumină din natura văzută, fizică, pe care o vedem cu ochii trupești. Totuși, în mod nevăzut, tainic și smerit, ea este prezentă în sufletele sfinților uniți cu Dumnezeu prin har, până la arătarea slavei lui Dumnezeu ‘în cerul și pământul nou’, precum și în Cetatea noului Ierusalim despre care vorbește Cartea Apocalipsei (cf. 21, 1-27), lămurind că ‘cetatea nu are trebuință de soare, nici de lună ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o’ (Apocalipsa 21, 23). Atunci, lumina harului din sufletele sfinților se va vedea și în trupul lor înviat.

Prin pomenirea Sfântului Grigorie Palama, teologul luminii și slavei lui Hristos, în duminica a doua din Sfântul și Marele Post, Biserica ne îndreaptă spre lumina Învierii lui Hristos sau spre lumina cea neînserată din Împărăția cerurilor, pe care o binevestește sărbătoarea Sfintelor Paști.

De aceea, timpul Postului Sfintelor Paști este timp de luminare a sufletului credinciosului, prin mărturisirea și iertarea păcatelor, prin fapte bune și prin împărtășirea cu Sfintele Taine. Astfel, omul rugător și postitor are sufletul curat și fața luminoasă. Înțelegem, așadar, că perioada Sfântului și Marelui Post este o perioadă în care adunăm multă lumină în suflet, și anume lumină din lumina Sfintelor Scripturi, din lumina Sfintelor Taine, din lumina Sfintelor Slujbe și din lumina faptelor bune pe care le săvârșim. Cu fiecare cuvânt sfânt pe care-l auzim din Sfânta Scriptură, cu fiecare rugăciune pe care o săvârșim, cu fiecare împărtășire din Sfintele Taine, ne luminăm duhovnicește mintea și inima, hrănind viața noastră cu lumina harului Preasfintei Treimi, ca pregătire pentru Sfintele Paști.

Să ne rugăm Sfântului Grigorie Palama să fie pentru noi luminător și sprijinitor în urcușul nostru spre Înviere.

Iertarea păcatelor este vindecare a sufletului și premerge vindecării trupului

Cât privește Evanghelia Duminicii a doua a Postului Mare, ea ne arată în mod deosebit puterea vindecătoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos (cf. Marcu 2, 1-12). El vindecă un paralitic sau un om paralizat – numit slăbănog, în limbajul Evangheliei. Însă, înainte de a-l vindeca, Iisus-Domnul îi spune slăbănogului: ‘Fiule, iertate îți sunt păcatele tale’ (Marcu 2, 5). Mântuitorul Iisus Hristos în mod voit a zis mai întâi: ‘Fiule, iertate îți sunt păcatele tale’, pentru a arăta că El nu este numai om, ci este Dumnezeu-Omul, adică Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om pentru a mântui pe oameni de păcate și de moarte. Această putere de a ierta păcatele pe care o are numai Dumnezeu le-o dăruiește după Învierea Sa și ucenicilor Săi, zicând: ‘Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute’ (Ioan 20, 22-23).

Puterea de a ierta păcatele este și o putere vindecătoare. Mântuitorul Iisus Hristos vindecă mai întâi sufletul omului paralizat, care este bolnav din cauza păcatelor nemărturisite sau neiertate, iar după aceea îi spune: ‘Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta!’ (Marcu 2, 11).

Prin urmare, Evanghelia ne arată legătura dintre păcat și boală. Desigur, nu toate bolile sunt urmarea păcatelor. Unele dintre boli sunt îngăduite de Dumnezeu tocmai pentru a ne feri de păcate sau pentru a nu conta pe sănătatea noastră trupească mai mult decât pe ajutorul lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune în acest sens că, deși majoritatea bolilor trupești sunt urmări ale păcatelor, totuși, sunt și boli îngăduite de Dumnezeu pentru a evidenția răbdarea, credința și smerenia unor oameni, cum a fost cazul dreptului Iov.

Uneori, boala cuiva este o pedagogie sau ‘rânduială’ tainică a lui Dumnezeu în viața omului și a societății, o lucrare pe care o înțelegem abia mai târziu, ca având o semnificație necunoscută în timpul suferinței înseși. Totuși, în Evanghelia de azi este evident că Mântuitorul mai întâi spune:‘Fiule, iertate îți sunt păcatele tale’, și apoi ‘Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta’. Nu știm ce păcate a săvârșit acest om paralizat, însă vedem că Mântuitorul Iisus Hristos este Duhovnicul desăvârșit care nu divulgă păcatele ascunse ale celui ce vine la El pentru vindecare. El îi spune: ‘Fiule, iertate îți sunt păcatele tale’, dar nu pomenește care păcate anume. Hristos Domnul îi iartă păcatul, dar nu-l ceartă pe păcătosul deja umilit sau certat de suferința bolii sale. Astfel, dintr-un rob al păcatului, de care s-a pocăit prin suferință, slăbănogul devine, prin iertare și vindecare, fiu al iubirii divine părintești. De aceea, Iisus îi spune: ‘Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!’

Să ne vindecăm de boala păcatului și să ajutăm pe cei bolnavi

Evanghelia Duminicii a doua din Postul Sfintelor Paști ne cheamă să ne îngrijim mai întâi de iertarea păcatelor și de vindecarea sufletului de păcatele cunoscute de alții și de cele necunoscute de ei, dar cunoscute de Dumnezeu și de noi înșine. În acest sens, spovedania este secretă sau tainică, pentru că numai Dumnezeu-Doctorul și păcătosul-pacient sau penitent știu cu adevărat cât de mari sau cât de multe sunt rănile sufletului celui care se pocăiește și cere milostivirea lui Dumnezeu, Părintele ceresc.

Însă Evanghelia acestei duminici ne mai arată ceva esențial pentru viața creștină, și anume:vindecarea acestui slăbănog sau paralizat nu se dăruiește la cererea lui, pentru că el nu se mai putea exprima și nici nu putea veni singur la Hristos, ci el primește vindecarea mai ales pentru credința celor ce l-au adus la Mântuitorul Iisus Hristos, ca să-l vindece.

Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu ne spune: ‘Și, văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale’. Evanghelia nu spune ‘văzând credința lui’, ci‘văzând credința lor’! Prin aceasta, vedem cât de folositoare pentru vindecarea cuiva este și credința altora, nu numai a lui personală. Când credința noastră a slăbit, când rugăciunea noastră s-a rărit, când sufletul nostru este ‘paralizat’ de păcat, atunci de mare folos ne este prezența celor credincioși și milostivi, prezența și ajutorul celor ce au credință mai puternică decât noi, rugăciune mai fierbinte decât noi, râvnă mai mare decât noi și sănătate a sufletului mai bună decât a noastră. Vedem aici taina Bisericii. Acești patru oameni credincioși care aduc la Iisus pe omul paralizat reprezintă Biserica ce se roagă nu doar pentru cei prezenți la rugăciunea ei, ci și pentru cei suferinzi, pentru cei robiți, captivi sau întemnițați, pentru călători, pentru toți cei ce au nevoie de ajutor, pentru sănătatea și mântuirea tuturor oamenilor și pentru pacea a toată lumea.

Cu alte cuvinte, Evanghelia ne îndeamnă să săvârșim fapta cea bună ajutând pe alții să se vindece, atât sufletește, cât și trupește.

Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos, fiind Evanghelia iubirii, ne îndeamnă, mai ales acum în Postul Mare, ca pe lângă mărturisirea păcatelor prin spovedanie, să săvârșim și fapte de milostenie, să ajutăm pe cei bolnavi și să ne rugăm pentru toți oamenii pe care-i vedem că suferă. În acest sens, cei patru oameni care ajută pe bolnavul paralizat din Evanghelie reprezintă simbolic pe toți cei se îngrijesc de bolnavi în case particulare sau în unități de asistență medicală și socială.

În cultul Bisericii Ortodoxe există mai multe rugăciuni pentru cei bolnavi, însă cea mai importantă lucrare duhovnicească de vindecare a sufletului și trupului omului suferind este Taina Sfântului Maslu sau ungerea bolnavilor cu untdelemn sfințit.

Conținutul și folosul Tainei Sfântului Maslu

Slujba Sfântului Maslu are trei părți. Prima parte este o ‘slujbă de mângâiere’ (paraklesis) sau întărire duhovnicească pentru cel care va primi această Sfântă Taină. Partea a doua are drept scopbinecuvântarea untdelemnului ce va fi folosit pentru ungeri. A treia mare parte a slujbei cuprindeungerea bolnavului de către fiecare dintre preoți. Fiecare ungere este precedată de citirea unui text din Apostol și din Evanghelie. Apoi preotul care urmează să-l ungă pe cel bolnav rostește o rugăciune. Cele șapte rugăciuni care vor fi rostite astfel ocupă un loc esențial în cadrul slujbei Sfântului Maslu. Reamintind mila și compasiunea pe care Dumnezeu le-a arătat întotdeauna față de oameni, ele Îi cer lui Dumnezeu păzirea vieții celui bolnav, ușurarea suferințelor, vindecarea și întărirea trupului său, dar în același timp și mai presus de toate iertarea păcatelor, întărirea duhovnicească, mântuirea și sfințirea sa, regenerarea întregii sale ființe și reînnoirea vieții sale în Hristos.1

Întrucât prin harul acestei Taine se cere în mod principal vindecarea trupului, ea poate fi socotită, prin excelență, Taină a sănătății trupului sau Taină rânduită pentru însănătoșirea trupului. Prin ea se pune în relief valoarea pozitivă acordată de Dumnezeu trupului omenesc, întrucât El Însuși a luat trup și îl menține în veci, ne mântuiește prin el, împărtășindu-ne viața dumnezeiască.2

Anul 2012 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca fiind ‘Anul omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română’. Acest fapt are pentru noi o mare însemnătate pastoral-misionară, deoarece avem în centrul atenției noastre Taina Sfântului Masluca Taină a vindecării trupului de suferință și a vindecării sufletului de boala păcatului, aceasta fiind boala cea mai grea. În acest an, 2012, suntem chemați să aprofundăm și mai mult învățătura de credință ortodoxă privitoare la Taina Sfântului Maslu și să intensificăm mai mult cercetarea și îngrijirea bolnavilor, prin iubire milostivă arătată față de orice om care suferă, atât sufletește, cât și trupește.

Biserica, încă de la începuturile ei, a pus în practică Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos pentru bolnavi, prin înființarea de infirmerii, farmacii și spitale. Sfinții care au înțeles bine Evanghelia milostivirii lui Hristos au îndemnat întotdeauna pe oameni să cerceteze pe cei bolnavi și să-i ajute.Astăzi, în România sunt o mulțime de oameni bolnavi, atât sufletește, cât și trupește. Prin urmare, este nevoie de multă vindecare sufletească și trupească. Numărul medicilor a scăzut, medicamentele au devenit din ce în ce mai scumpe, spitalele mai greu de întreținut, iar mulți oameni au devenit foarte săraci și neajutorați. De aceea, Biserica încearcă să ajute pe cei bolnavi, organizând diferite unități medicale. Astfel, există deja mai multe cabinete și centre medicale ale unor centre eparhiale. Chiar și unele parohii și mănăstiri au organizat astfel de cabinete medicale. De asemenea, există și cabinete medicale particulare în care medicii creștini ortodocși oferă consultații gratuite. Adesea, aceste cabinete medicale cooperează cu preoții de parohie. Desigur, mai este încă mult de făcut pentru a fi mai eficienți în această privință. De aceea, în apropierea Catedralei Mântuirii Neamului din București este prevăzută și construirea unui Centru de diagnostic și tratament, pentru ca pelerinii bolnavi și săraci, care vin în pelerinaj acolo din diferite zone ale țării, să fie consultați în mod gratuit, iar celor care au nevoie de îngrijiri medicale urgente să li se ofere asistență medicală.

Totodată, este necesar să apreciem și să încurajăm activitatea preoților de caritate din spitale, pentru grija pe care o au față de bolnavi prin săvârșirea Sfântului Maslu și citirea rugăciunilor de alinare a suferinței bolnavilor. De asemenea, apreciem activitatea personalului medical din unitățile medicale și din casele pentru copii și căminele pentru bătrâni, precum și pe toți clericii, credincioșii și credincioasele care vizitează bolnavii și îi ajută după posibilități.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, să ne dăruiască tuturor bucuria vindecării și bucuria de a deveni mâinile iubirii Sale milostive care alină suferința celor bolnavi, aducând speranță și pace în viața lor, spre slava Preasfintei Treimi și întărirea comuniunii și solidarității frățești între oameni. Amin.

PreaFericitul Părinte  Daniel, Patriarhul României

Note

1 Cf. Jean-Claude Larchet, Teologia bolii , trad. de pr. prof. Vasile Mihoc, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1997, pp. 93-94.

2 Cf. pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, ‘Taina Maslului’, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, București, 2010, p. 212.

(Sursa: Agenția de Știri Basilica)

Parohia Icoanei – Duminica Ortodoxiei 20 martie 2016 – Pastorala Sfântului Sinod

Pastorala Sfântului Sinod

al Bisericii Ortodoxe Române

la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2016

Ortodoxia, calea împărătească a Evangheliei

 Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler

şi Preaiubiţilor credincioşi

din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl,

Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

iubiţi credincioşi şi credincioase,

Binecuvântat să fie Dumnezeu Care ne-a învrednicit să prăznuim, şi în acest an, Duminica Ortodoxiei şi să continuăm urcuşul nostru duhovnicesc, prin post şi rugăciune, către slăvita sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Duminica de astăzi este, ca toate Duminicile, o Zi a Domnului şi o Zi a Învierii, fiind ziua cea dintâi a săptămânii (Matei 28, 1), dar ea este totodată şi sărbătoarea dreptei credinţe, este „hramul Ortodoxiei, pe care îl cinstim în fiecare an, de peste douăsprezece veacuri.

Ortodoxia, pe care o sărbătorim astăzi, este Biserica lui Hristos pe pământ[1]şi a fost întemeiată de însuşi Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos Mântuitorul, pe temelia apostolilor şi a prorocilor (Efeseni 2, 20). Această Biserică păstrează, de două milenii, neschimbată învăţătura Întemeietorului ei şi rânduiala Sfinţilor Apostoli, în forma stabilită de Sfinţii Părinţi şi de Sinoadele ecumenice.

Ortodoxia este credinţa mântuitoare, în centrul căreia se află adevărul despre Dumnezeu, despre om şi despre lume, aşa cum ne-a fost descoperit de Dumnezeu prin profeţi, iar în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul (Evrei 1, 2). Ea este credinţa pecetluită cu sânge de mucenicii celor două milenii de creştinism, dar şi de cei care-şi jertfesc viaţa pentru Hristos în timpul nostru.

Începuturile sărbătorii de astăzi se leagă de luptele pentru restabilirea cin­stirii sfintelor icoane, interzisă în urma edictului emis de împăratul bizantin Leon al IlI-lea Isaurul (717-741), în anul 727, acesta fiind un duşman al cinstirii sau al cultului icoanelor. Însă un mare teolog, Sfântul Ioan Damaschin, vieţuitor în mănăstirea Sfântul Sava din pustiul Iudeii, a contestat atunci dreptul împăratului de a interveni în problemele Bisericii şi a precizat că singura autoritate compe­tentă în materie de credinţă este Sinodul episcopilor. Ne supunem ţie, împărate – spune Sfântul Ioan Damaschin – în lucrurile care privesc viaţa, dăjdiile, vămile, încasările şi cheltuielile, în toate ale noastre încredinţate ţie; dar în ce priveşte conducerea Bisericii, avem pe păstori, pe cei care ne-au grăit nouă cuvântul şi care au formulat legislaţia bisericească[2].

După mai bine de cinci decenii de mari tulburări pricinuite de potrivnicii icoanelor (numiţi iconoclaşti), împărăteasa Irina (t 802), în calitate de regentă, cu sprijinul patriarhului Tarasie al Constantinopolului (784-806), a convocat în anul 787 Sinodul al VII-lea Ecumenic la Niceea, în provincia Bitinia din Asia Mică, pentru a se pronunţa în privinţa cinstirii sfintelor icoane. Sinodul s-a ţinut între 24 septembrie şi 13 octombrie 787 şi a hotărât că este permis şi chiar folo­sitor şi bineplăcut lui Dumnezeu a picta icoane liturgice şi a le cinsti. Pe de altă parte, Părinţii Bisericii au precizat că sfintele icoane trebuie cinstite deoarece pe ele sunt zugrăvite chipurile unor persoane sfinte, iar cinstirea adusă sfintelor icoane nu se adresează materiei icoanei (lemnului), ci persoanelor pictate pe icoane. Prin urmare, cinstirea sfintelor icoane nu este idolatrie. Din nefericire, însă, lupta potrivnicilor cinstirii sfintelor icoane nu s-a încheiat în anul 787, ci a continuat, cu mici întreruperi, încă aproape cincizeci de ani. În tumultul acelor lupte împotriva icoanelor, au fost distruse o mulţime de icoane, adevărate comori ale credinţei, spiritualităţii, evlaviei şi artei iconografice ortodoxe, multe biserici şi mănăstiri fiind deposedate de icoanele Domnului nostru Iisus Hristos, ale Maicii Domnului, ale îngerilor şi ale sfinţilor. Atunci, mulţi credincioşi ortodocşi au plătit cu viaţa sau au fost nevoiţi să ia calea exilului pentru curajul de a apăra sfintele icoane. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, în cele din urmă, ortodocşii apără­tori ai sfintelor icoane au biruit. Convinşi că una este idolul păgân sau chipul cio­plit, şi altceva este sfânta icoană, chipul unei fiinţe cereşti sau al unui sfânt, creştinii ortodocşi nu au cedat în faţa celor care se împotriveau cinstirii icoa­nelor, şi, astfel, credinţa ortodoxă a învins.

Împărăteasa Teodora a Bizanţului (842-846), împreună cu patriarhul Metodie, a convocat un sinod la Constantinopol, pentru ziua de 11 martie 843. Acest sinod a declarat valabile toate hotărârile celor şapte Sinoade ecumenice, a resta­bilit cultul sau cinstirea sfintelor icoane şi i-a anatemizat pe toţi iconoclaştii şi pe toţi ereticii. Întrucât hotărârea aceasta a fost luată în ajunul primei duminici din Postul Mare, duminica aceea a fost numită Duminica Ortodoxiei, zi în care Biserica Ortodoxă serbează dreapta credinţă în plinătatea ei şi totodată biruinţa asupra tuturor ereziilor. De atunci, Duminica Ortodoxiei a fost introdusă în ca­lendarul Bisericii, devenind o zi de aleasă cinstire a tuturor celor care au apărat dreapta credinţă şi sfintele icoane, o zi în care ne unim în rugăciune cu toţi creştinii ortodocşi din ţară şi de pretutindeni, o zi în care, în mod deosebit, ne simţim în comuniune cu toţi sfinţii, din toate timpurile, dar mai ales cu martirii, mărturisitorii şi cuvioşii care şi-au dăruit viaţa Domnului Hristos, pentru apărarea dreptei credinţe şi cinstirea sfintelor icoane.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Sfânta Scriptură ne învaţă că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu (Facere 1, 27), iar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut (Coloseni 1, 15). Aşa după cum scrie Sfântul Ioan Damaschin: „… când vezi că cel fără de trup S-a făcut pentru tine om, atunci vei face icoana chipului său omenesc. Când cel nevăzut S-a făcut văzut în trup, atunci vei înfăţişa în icoană asemănarea celui care S-a făcut văzut. Când cel fără de corp, fără de formă, fără de greutate şi calitate, fără mărime, din prici­na superiorităţii firii Lui «a luat chip de rob» (Filipeni 2,7) […], atunci zugrăveşte-I icoana şi aşază, spre contemplare, pe acela care a primit să fie văzut. Zugrăveşte coborârea Lui fără nume, naşterea din Fecioară, botezul în Iordan, schimbarea la faţă de pe Tabor, pătimirile, moartea, minunile […], zugrăveşte-le pe toate şi prin cuvânt şi prin culori[3].

Acelaşi Sfânt, Ioan Damaschin, arată, mai departe, că odinioară Dum­nezeu cel necorporal şi fără formă nu se zugrăvea deloc. Acum, însă, prin fap­tul că Dumnezeu S-a arătat cu trup, a locuit printre oameni, fac icoana chipului văzut al lui Dumnezeu [4].

Desigur, între icoană şi persoana zugrăvită pe ea există o legătură harică realizată prin sfinţirea icoanei, adică o legătură duhovnicească între icoană şi Hristos sau între icoană şi sfinţii Lui, făcând-o astfel vrednică de cinstire, aşa cum ne învaţă tot Sfântul Ioan Damaschin, zicând: Dacă nu te închini icoanei nu te închini nici Fiului lui Dumnezeu, care este icoana vie a nevăzutului Dumnezeu şi chip cu totul asemenea. Mă închin icoanei lui Hristos – spunea Sfântul Părinte – ca unul ce este Dumnezeu întrupat, icoanei Născătoarei de Dumnezeu, Stăpâna tuturor, ca una ce este Maica Fiului lui Dumnezeu, icoanei sfinţilor, ca unii ce sunt prietenii lui Dumnezeu […]; mă închin icoanei acelora care au trăit călcând pe urmele Lui, zugrăvesc biruinţele şi pătimirile lor, pen­tru că prin ele mă sfinţesc şi mă aprind de râvna de a le imita5. Urmându-i pe sfinţi devenim şi noi icoane vii ale lui Dumnezeu, Cel Sfânt, în măsura în care dobândim prin har asemănarea cu El. Astfel, sfânta icoană nu rămâne pentru noi o simplă bucată de lemn sau de pânză pictată, ci ne pune în legătură spirituală (de rugăciune) cu Hristos şi cu toţi sfinţii, ne susţine comunicarea şi comuniunea cu persoanele sfinte, al căror ajutor şi a căror prezenţă le simţim în suflet când ne închinăm cu credinţă şi sărutăm cu evlavie sfintele icoane.

În acelaşi timp, sfintele icoane ale Domnului nostru Iisus Hristos, ale Maicii Sale, ale îngerilor şi ale sfinţilor nu sunt doar opere de artă, ci în ele vedem mo­dele sfinte de vieţuire creştină pe care suntem chemaţi să le urmăm în viaţa noastră, dacă răspundem cu iubire la iubirea lui Dumnezeu şi a sfinţilor faţă de noi. Aşadar, icoana lui Hristos ne ajută să ne rugăm, să ne apropiem de Hristos, şi să ne împărtăşim de lumina Sa. De asemenea, icoanele Maicii Domnului şi ale tuturor sfinţilor ne întăresc în lupta noastră duhovnicească spre a dobândi mântuirea şi viaţa veşnică.

Totodată, trebuie să preţuim şi rolul instructiv şi educativ al sfintelor icoane. Rugându-ne în faţa sfintelor icoane, întipărim în memorie viaţa şi faptele minunate ale Mântuitorului Iisus Hristos, izvorâte din iubire milostivă, dar şi din credinţa, evlavia, râvna, nevoinţele şi jertfelnicia sfinţilor, care ne sunt de mare folos în săvârşirea faptelor bune şi în dobândirea sfinţeniei. Nu am prea multe cărţi –spune Sfântul Ioan Damaschin – şi nici nu am timp liber pentru a citi; intru însă în biserică, spitalul obştesc al sufletelor, înăbuşit de gânduri, ca de nişte spini; podoaba picturii mă atrage să mă uit, îmi desfătează vederea ca o livadă şi, pe nesimţite, slava lui Dumnezeu pătrunde în suflet. Am primit răbdarea mucenicu­lui, răsplata cununilor şi mă aprind, ca prin foc, cu dorinţa de a-l imita. Căzând la pământ, mă închin lui Dumnezeu, prin mijlocirea mucenicului şi mă mântui6.

Iată cât de necesare sunt sfintele icoane în viaţa noastră! Ele ne conduc la sfinţenie, la Dumnezeu. Fără sfintele icoane, lumea noastră spirituală ar fi mult mai săracă. Având însă în biserică şi în casă sfintele icoane, avem în faţa noastră un izvor de lumină, de spiritualitate, de puritate şi de frumuseţe cerească. Prin urmare, avem datoria de a cinsti sfintele icoane, de a le apăra şi de a le iubi, deoarece sfintele icoane ne amintesc permanent adevărul credinţei că Hristos Domnul este pururea cu noi în Biserica Sa (cf. Matei 28, 20), împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, cu cetele îngereşti şi cu toţi sfinţii lui Dumnezeu.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Prin hotărârea Sinodului al VII-lea ecumenic din anul 787, Biserica noastră dreptmăritoare a preluat şi a oficializat învăţătura Sfântului Ioan Damaschin cu privire la cinstirea sfintelor icoane şi la importanţa pe care ele o au în viaţa litur­gică a Bisericii şi a fiecărui creştin ortodox. Această învăţătură nu a fost valabilă doar pentru veacul al VlII-lea, ci pentru toate timpurile şi locurile, pentru creştinii de astăzi şi de totdeauna.

Biserica ne cheamă, aşadar, să afirmăm credinţa ortodoxă şi să cinstim sfin­tele icoane ale Domnului Iisus Hristos, ale Preasfintei Sale Maici, ale îngerilor şi ale sfinţilor care împodobesc locaşurile de cult ortodoxe, dar ne învaţă în acelaşi timp, să ne îngrijim şi de icoana sau chipul lui Hristos prezent în aproapele nostru, în fiecare om. În acest sens, sunt pilduitoare şi normative pentru viaţa noastră creştină cuvintele Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan adresate creştinilor din vremea sa şi, prin ei, nouă tuturor: Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească (I Ioan 4, 10-11 şi 20).

Prin urmare, temelia credinţei noastre este iubirea milostivă. Iubind pe aproapele nostru, îl iubim şi pe Dumnezeu.

Întrucât anul acesta, 2016, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii noas­tre Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bise­riceşti, îndemnăm pe toţi tinerii din şcoli şi din universităţi, pe profesorii de religie şi pe teologi, pe tinerii slujitori ai sfintelor altare şi pe toţi credincioşii tineri să apere, să susţină şi să promoveze valorile spirituale ale Ortodoxiei şi ale poporului român, tradiţiile sfinte primite din generaţie în generaţie, familia creştină tradiţională, patrimoniul cultural naţional, bisericesc şi civil, într-un cuvânt, identitatea noastră spirituală românească moştenită de la vrednicii înain­taşi, pe care-i comemorăm şi îi cinstim cu recunoştinţă în fiecare an.

În acest sens, un obiectiv de mare importanţă pentru viaţa şi istoria Bisericii noastre şi a poporului român dreptcredincios, care are nevoie de susţinerea noas­tră, este Catedrala Mântuirii Neamului. Noua Catedrală Patriarhală, lăcaş de rugăciune şi de binecuvântare va rămâne peste veacuri o icoană a credinţei nea­mului românesc şi o mărturie a evlaviei noastre, a dăruirii şi a dăinuirii noastre, dar şi un simbol al demnităţii naţionale, al unităţii şi comuniunii dintre generaţii, al comuniunii românilor din ţară şi din afara ţării. Noua Catedrală nu va fi des­tinată doar slujirii liturgice, ci va împlini şi o lucrare social-culturală, filantropică şi medicală. În această catedrală, alături de icoanele Domnului nostru Iisus Hristos şi ale Maicii Domnului, vor fi pictate şi icoanele sfinţilor români care au fost apărători şi mărturisitori ai Ortodoxiei româneşti de-a lungul veacurilor.

Ca în fiecare an, şi în anul acesta 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cheamă şi acum pe toţi slujitorii sfintelor altare şi pe toţi credincioşii să susţină, cu aceeaşi dăruire, colecta pentru Fondul Central Misionar. Acest fond are deja o istorie de mulţi ani şi a fost de mare folos, în anii anteriori, mul­tor comunităţi parohiale şi mănăstireşti din ţară şi de peste hotare, dar şi aşeză­mintelor social-filantropice ale Bisericii noastre. Banii care vor fi colectaţi anul acesta vor fi folosiţi, îndeosebi, pentru ajutorarea parohiilor misionare din mediul rural, izolate, în care locuiesc credincioşi vârstnici şi tot mai puţini, unde nu mai există alte instituţii, ci doar preotul a mai rămas să le fie de ajutor prin rugăciune şi prin faptele milostivirii creştine. De asemenea, vor fi sprijinite instituţiile social-caritative pentru copii, pentru vârstnici şi pentru credincioşii care sunt în grele suferinţe în spitale, pentru şcoli, familiile nevoiaşe cu mulţi copii, comunităţile româneşti din afara graniţelor ţării, care au mare nevoie de ajutor în păstrarea dreptei credinţe, a graiului nostru românesc, precum şi pen­tru zidirea ori dotarea lăcaşurilor de cult.

Suntem încredinţaţi că, şi de această dată, veţi răspunde la apelul nostru părintesc, pentru ca Biserica să-şi poată continua lucrarea sa misionară şi social-filantropică.

Rugându-ne lui Dumnezeu să ne ajute în urcuşul nostru duhovnicesc spre slăvitul praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, vă îmbrăţişăm cu părintească dragoste şi vă adresăm îndemnul nostru la iubire milostivă prin cuvintele frumoasei rugăciuni din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, săvârşită în această sfântă zi de Duminică a Ortodoxiei: „Pomeneşte, Doamne, pe cei ce aduc roade şi fac bine în sfintele Tale biserici şi îşi aduc aminte de cei săraci. Răsplăteşte-le lor cu bogatele şi cereştile Tale daruri. Dăruieşte-le lor cele cereşti în locul celor pământeşti, cele veşnice în locul celor vremelnice; cele nestricăcioase în locul celor stricăcioase.

Vă împărtăşim binecuvântarea noastră părintească prin cuvintele Sfântului Apostol Pavel: Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi (II Corinteni 13, 13) Amin.

Preşedintele Sfântului Sinod

al Bisericii Ortodoxe Române,

† D a n i e l,

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei

şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

† Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

† Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

† Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei

† Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului

† Petru, Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor

† Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale

† Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

† Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal

† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

† Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei

† Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului

† Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

† Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

† Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

† Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos

† Timotei, Arhiepiscopul Aradului

† Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi

† Justinian, Arhiepiscop onorific, Episcopul Ortodox Român al Maramureşului şi Sătmarului

† Corneliu, Episcopul Huşilor

† Lucian, Episcopul Caransebeşului

† Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei

† Nicodim,Episcopul Severinului şi Strehaiei

† Vincenţiu,Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

† Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei

† Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

† Ambrozie, Episcopul Giurgiului

† Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

† Visarion,Episcopul Tulcii

† Petroniu, Episcopul Sălajului

† Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei

† Daniil, Episcop-locţiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix (Serbia)

† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei

† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei

† Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei

† Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord

† Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande

† Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal

† Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal

† Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

† Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

† Ilarion Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Vasile Someşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului

† Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei

† Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului

† Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

† Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului

† Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

† Ioan Casian de Vicina, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi

† Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului

 † Ignatie Mureşeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei


[1] Sergiu Bulgakoff, Ortodoxia, traducere de Nicolae Grosu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1933, p. 1.

[2] Sfântul Ioan Damaschin, Cultul Sfintelor Icoane, traducere din limba greacă şi studiu intro­ductiv de D. Fecioru, Bucureşti, 1937, p. 15.

3 Ibidem, p. 36.

4 Ibidem.

Ibidem, p. 23.

Ibidem, p. 41.

(Sursa: Agenția de Știri Basilica)

Parohia Icoanei – „Icoana – fereastră spre Dumnezeu” – ediția a IX-a – Video reportaje sinteză Trinitas TV

Au început evenimentele dedicate Duminicii Ortodoxiei.

  • despre ediția a IX-a

 

  • Miercuri 16 martie 2016 – Pr. Diac. Sorin Mihalache
  • Joi17 martie 2016 –  Pr. Prof. Gheorghe Holbea

 

  • Vineri 18 martie 2016 – Pr. Lector Aurel Mihai, Vicar eparhial

 

Comunicat de presă – Manifestarea religios-culturală anuală de la Parohia Icoanei -„Icoana – fereastră spre Dumnezeu” editia a IX-a

ps2Arhiepiscopia Bucureştilor

PROTOIERIA SECTOR II CAPITALĂ

str. Romulus nr.9 – Sector 2  Bucureşti – 023985

ICOANA – FEREASTRĂ SPRE DUMNEZEU,

MANIFESTARE RELIGIOS-CULTURALĂ LA BISERICA ICOANEI DIN BUCUREŞTI

 În perioada 16-21 martie 2016, la Duminica Ortodoxiei (prima din postul Sfintelor Paşti), cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la biserica Icoanei din Bucureşti are loc a IX-a ediţie a manifestării religios-culturale intitulată ,, ICOANA – FEREASTRĂ SPRE DUMNEZEU”, organizată de Arhiepiscopia Bucureştilor şi Protoieria Sector II Capitală în colaborare cu Primăria Sectorului II.

  • Miercuri, 16 martie 2016, ora 18.30, la biserica Icoanei va avea conferinţa cu tema „H(Rana) devenirii noastre. Neuroștiințele vieții spirituale și Filocalia, despre câteva remedii pentru restaurarea vieții”, susţinută de părintele diacon lector dr. Adrian Sorin Mihalache de la Universitatea Ioan Cuza din Iaşi.
  • Joi, 17 martie 2016, ora 18.30, la biserica Icoanei va avea conferinţa cu tema „Dimensiunea rituală a Ortodoxiei”, susţinut de părintele profesor universitar dr. Gheorghe Holbea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti.
  • Vineri, 18 martie 2016,
    • ora 13.00,  Icoana Maicii Domnului de la Mitropolia Clujului, Maramureşului și Sălajului va fi adusă la Bucureşti şi purtată într-un mic pelerinaj la bisericile Sfinţii Cosma şi Damian de la Spitalul Fundeni, Parc Plumbuita, Sfântul Ioan Moşi şi Sfântul Pantelimon. La ora 15.00,  Icoana Maicii Domnului va fi aşezată spre închinare la biserica Icoanei din București, unde va rămâne până luni, 21 martie 2016, ora 20.00.
    • ora 18.30, la biserica Icoanei va avea conferinţa cu tema „Sfintele icoane – mărturisirea ortodoxă”, susţinută de părintele lector dr. Mihai Aurel de la  Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti şi Vicar Administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
  • Sâmbătă, 19 martie 2016, la ora 17.00 va fi oficiată slujba Vecerniei, iar de la ora 18.30 va avea loc procesiunea Lumina Ortodoxiei în jurul parcului Icoanei din apropiere. În timpul procesiunii, peste 100 de preoţi şi mii de credincioşi vor purta lumânări aprinse şi vor cânta imne bisericeşti. Un detaşament de jandarmi în uniforme de gală vor purta torţe aprinse.
  • Duminică, 20 martie 2016, după Sfânta Liturghie oficiată la biserica Icoanei, de la ora 13.30, va avea loc procesiunea Icoana – fereastră spre Dumnezeu în jurul parcului Icoanei la care vor participa peste 100 de preoţi şi mii de credincioşi. Procesiunea se va încheia cu sfinţirea icoanelor purtate de credincioşi.
  • Luni, 21 martie 2016, ora 18.00, la biserica parohiei Parcul Călăraşi (Piaţa Muncii), va avea un eveniment cultural-religios dedicat educației  religioase  a tineretului creștin ortodox,  organizat de Sectorul Învăţământ şi Activităţi cu Tineretul al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi  Protoieria Sector II Capitală cu sprijinul Trinitas TV. Evenimentul va cuprinde un concert religios susținut de corul Meloritm al Palatului Copiilor, corul de copii și tineret Symbol al Patriarhiei Române şi corul bărbătesc Cantus Domini.  În cadrul acestui eveniment, Preafericitul Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române va premia elevii olimpici pe Municipiul Bucureşti la disciplina Religie, iar Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti le va oferi diplome.

***

Icoana Maica Domnului cu Pruncul pictată de Popa Luca din Iclod de la Mitropolia Clujului, Maramureşului și Sălajului

„(…) am văzut că din ochii micuţului Iisus, aşa cum era pictat, şi din ambii ochi ai Fericitei Fecioare, a curs câte o umezeală în formă de picătură, nu numai o dată sau de două ori, ci de mai multe ori”, era declaraţia unuia dintre martorii ascultaţi sub jurământ în ancheta referitoare la lăcrimarea icoanei de la Ilişua din ianuarie-iulie 1730.

Această icoană pictată în anul 1673 de pictorul Luca din Iclod, cel care a pictat și Icoana Maicii Domnului cu pruncul, de la Mănăstirea Nicula, va fi adusă la Biserica Icoanei din București și va fi așezată spre închinare, în perioada 18-21 martie 2016.

Icoana Maicii Domnului cu pruncul, care a lăcrimat de 2 ori arată apropierea apropierea cea mai intimă dintre om și Dumnezeu: obrazul pruncului lipit tandru de obrazul Maicii sale, adică obrazul omului lipt de obrazul Domnului.

Minunea vărsării lacrimilor s-a petrecut în anii 1717 și 1729. Autenticitatea minunii a fost consemnată cu prilejul unei anchete în care au fost audiați 15 martori. Documentul se păstrează in Arhivele Naționale din cadrul Serviciului Județean Cluj.

Lacrimile Maicii Domnului exprimă mijlocirea ei către Fiul său pentru iertarea păcatelor noastre și pentru ajutor în suferință. Mântuitorul primește aceste lacrimi unite cu rugăciunea și în calitate de Dumnezeu dar și în calitate de Fiu ascultător. Pentru aceasta Fiul nu poate trece cu vederea lacrimile pe care Maica Sa și Maica noastră le varsă pentru noi.

Icoana Maicii Domnului de la Mitropolia Clujului este adusă la București cu ocazia sărbătorii Duminicii Ortodoxiei (20 martie) zi în care Biserica își arată în mod deosebit cinstirea față de icoanele ortodoxe.

Serviciul de presă al Protoieriei Sector II Capitală

Un preot harnic, erudit şi smerit – Părintele Ioan Crîngașu (1958-2016)

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, la slujba de înmormântare a Părintelui Ioan Crîngașu, 08 martie 2016:

Am primit cu multă durere vestea trecerii din această viață a Preacucernicului Părinte Ioan Crîngașu, preot slujitor la Parohia Sfântul Dumitru – Colentina, Protopopiatul Sector II Capitală. Vrednic și statornic liturghisitor, Părintele Ioan Crîngașu a trecut la cele veșnice în dimineața zilei de duminică, 6 martie 2016, după o scurtă, dar grea suferință.

Părintele Ioan s-a născut în data de 21 noiembrie 1958, în satul Valea Popii din comuna Radovanu, județul Călărași. Părinții săi, Gheorghe și Ecaterina, oameni credincioși și iubitori de Biserică, i-au insuflat dragostea de cele sfinte, obișnuindu-l să participe încă din anii copilăriei la slujbele din biserica satului natal.

Răspunzând chemării de a sluji lui Dumnezeu, tânărul Ioan și-a îndreptat pașii către Seminarul Teologic din București, după care a urmat cursurile Institutului Teologic de grad universitar din capitală, pe care le-a absolvit în anul 1986. Dragostea față de învățătura de credință l-a îndemnat să aprofundeze studiile teologice, urmând cursuri de masterat în Teologie Biblică în cadrul aceleiași instituții (1995).

S-a căsătorit la data de 17 octombrie 1982 cu domnișoara Aurelia Chițu, Dumnezeu binecuvântând familia lor cu trei copii: Dumitru (33 ani), medic stomatolog, Andrei (32 ani), profesor de istorie, și Daniela (30 ani), filolog. Ca tată, el a purtat o grijă deosebită față de educația acestora.

Dumnezeu l-a chemat în rândul slujitorilor Sfântului Altar, fiind hirotonit diacon și preot în anul 1983 pe seama Parohiei cu hramul Sfânta Muceniță Filofteia din satul Cunești, comuna Grădiștea, județul Călărași, de către Preasfințitul Părinte Roman Ialomițeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, din încredințarea vrednicului de pomenire patriarh Iustin Moisescu. Slujind la această parohie între anii 1983-1987, a arătat multă sârguință și elan misionar atât în îndrumarea duhovnicească a credincioșilor, cât și în grija față de bunurile bisericești,într-o perioadă în care propovăduirea mesajului evanghelic și lucrările de refacere a edificiilor bisericești erau descurajate. Aflându-se permanent în mijlocul comunității, s-a străduit să împlinească cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos: „Voi sunteți lumina lumii” (Matei 5, 14).Astfel, s‑a ocupat de înfru­musețarea locașului de cult, s‑a implicat în ajutorarea creștinilor aflați în nevoi, în catehizarea tinerilor și în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Între anii 1987-1992, a slujit ca preot paroh la Parohia cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena din comuna Grădiștea, județul Călărași. După cinci ani de slujire aici, a fost transferat la Parohia cu hramul Adormirea Maicii Domnului din comuna Chiselet, județul Călărași, unde a slujit între anii 1992-1995. Aici s-a îngrijit de biserica parohială, monument istoric ridicat în anul 1860, și, cu limitate resurse financiare, a reușit săîntreprindă numeroase lucrări de reparație ale acesteia, să recupereze și să înfrumusețeze casa parohială.

În anul 1995, a fost transferat la Parohia Sfântul Dumitru – Colentina din București, unde a slujit timp de 21 de ani, până la momentul mutării sale la cele veșnice.

Spirit autodidact, Părintele Ioan Crîngașu nu a încetat cercetarea teologică după absolvirea studiilor de licență și de masterat, aprofundând permanent disciplinele teologice și, în special, studiul Noului Testament, de care a fost atras încă din copilărie. Familia și apropiații povestesc cum, încă din anii tinereții, a învățat singur limba engleză, folosind un manual primit în dar, ulterior adăugând acesteia limbile franceză, germană, ebraică, latină și greacă.

Părintele Ioan a manifestat toată viața un comportament smerit, preferând să țină ascunse de ochii celor mulți virtuțile dăruite de Dumnezeu și cultivate printr-un efort continuu. Doar cei foarte apropiați ai săi au cunoscut munca asiduă prin care și-a însușit o vastă cultură teologică. Predicile și catehezele părintelui Ioan Crîngașu au fost apreciate atât de credincioși, cât și de colegii săi coslujitori. A acordat o atenție deosebită formării duhovnicești a credincioșilor, mulți dintre aceștia mărturisind profunzimea și căldura sufletească cu care îi asculta în scaunul Spovedaniei.

Pentru fidelitatea dovedită în slujirea de 29 ani a Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos, i-am oferit părintelui Ioan Crîngașu rangul bisericesc de iconom-stavrofor în anul 2012.

În aceste momente de vremelnică despărțire de Părintele Ioan Crîngașu, până la Învierea de obște, ne rugăm ca sufletul Părintelui să se bucure de lumina Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos și de comuniunea cerească a sfinților, în iubirea Preasfintei Treimi. Familiei îndurerate și credincioșilor Parohiei Sfântul Dumitru – Colentina le transmitem un gând părintesc de compasiune și de întărire sufletească.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești condoleanțe și binecuvântare pentru cei îndoliați,

DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: Agentia de Stiri Basilica

Parohia Sf. Gheorghe Andronache – Vernisajul expoziției „Lăsați copiii să vină la Mine”

În cadrul proiectului-concurs „Lăsați copiii să vină la Mine”, desfășurat în perioada ianuarie-martie 2016, la Parohia „Sf. Gheorghe” Andronache, duminică, 28 februarie a.c. a avut loc vernisajul expoziției „Lăsați copiii să vină la Mine”.

În cadul expoziției au fost prezentate creațiile artistice, literare și digitale, realizate de copiii din parohie, în colaborare cu Școala Gimnazială Nr. 40, București.

La invitația părintelui paroh Nicolae Dumitrașcu, după finalizarea Sf. Liturghii, cei peste 150 de participanți – părinți copii, bunici, profesori, coordonatori, invitați, s-au delectat cu privirea, admirând desene, colaje, icoane pe sticlă și pe lemn, poezii și rugăciuni, create cu multă pasiune și talent de copiii din parohie. Tinerii din Departamentul de copii și tineret al parohiei au asigurat buna desfășurare a evenimetului, oferind totodată celor prezenți ceai, cafea, produse de patiserie.

Cu acest prilej copiii au oferit celor prezenți mărțisoarele confecționate de ei în cadrul atelierelor de creație, primind în schimb emoții, zâmbete, felicitări și donații în bani. Sumele colectate vor fi direcționate către copiii implicați în proiect, în vederea achiziționării de materiale didactice și educative, unul din scopurile demersului creativ fiind sprijinirea educației și conștientizarea opiniei publice cu privire la aceasta.

Opiniile unora dintre cei implicați în proiect sunt edificatoare pentru a constata feed-back-ul pozitiv și încurajator:

Profesor religie Titiana Curiman, Școala Gimnazială, Nr. 40, București: Parteneriatele dintre Scoala si Biserica, evenimentele religioase, manifestarile crestine sunt foarte importante pentru elevi, ei au cel mai mult de castigat. Scopul lor este de dezvoltare a spiritului antreprenorial prin organizarea, promovarea şi valorificarea produselor activităţii desfăşurate, dar si acela de a mobilizare a comunităţii locale în scopul întrajutorării copiilor cu probleme sociale și familiale.

Marin Xenia Elena, clasa a IV-a: ,,Mie mi-a plăcut cel mai mult că am mers la Biserică și mi-am petrecut timpul cu colegii. Am confectionat mărțișoare cu drag si sper ca le-am adus o bucurie mămicilor si bunicilor.”

Calapod Lavinius David, clasa a IV-a: ,,Eu am fost impresionat de felul în care era aranjată biserica. Mi-a plăcut liniștea și felul în are am realizat mărțișoarele. La final am făcut o poză de grup și toți am plecat la școală fericiți pentru că ieșise din mânuțele noastre un mic mărțișor.”

Zaina Roberta, clasa a IV-a: ”Am participat cu drag la această activitate și m-am bucurat că am putut să fac o surpriză plăcută unor doamne ce îmi vor aprecia munca.”

Anghel Miruna, clasa a IV-a: ”A fost frumos, aglomerat. Mi-a plăcut mult. Sunt impresionată de cât de mulți am fost. Eu merg la biserică să pictez, dar de această dată am confecționat mărțișoare și felicitări pentru toate mamele și bunicile din parohia noastră.”

Bibliotecar Marilena Chiriță, Biblioteca Metropolitană, București: M-am alăturat inițiativei preoților slujitori Nicolae Dumitrașcu și Ioan Pantilimonescu, cu gândul că organizarea expoziției din cadrul concursului de creație  “Lăsați copiii să vină la mine” va fi atât pentru elevii participanți, cât și pentru enoriașii Parohiei Andronache prilej de bucurie, de cunoaștere și de o mai bună înțelegere a nevoilor spirituale ale copiilor noștri. M-au impresionat picturile, desenele și rugăciunile din sufletul lor de copil!

Preoții slujitori ai Bisericii „Sf. Gheorghe” Andronache mulțumesc tuturor celor implicați în acest proiect și celor care l-au sprijinit, într-un fel sau altul, încredintându-i de întreaga considerație, rugându-L pe Dumnezeu să le dăruiască pace, bucurie, sănătate și împliniri duhovnicești.

Preot Ioan Pantilimonescu

 

Parohia Sf. Voievozi – Gherghiceanu “Tineri, solidari in fața suferinței”

La parohia Sfinţii Voievozi-Gherghiceanu, în data de 20 Februarie, Pc. Diac Ticu Mihail Ionuţ, împreună cu voluntarii parohiei, a organizat o acțiune de distribuire de pachete alimentare la domiciliu, in cadrul proiectului “Tineri, solidari in fața suferinței” Astfel, alături de tineri, in ziua mai sus menționata, s-a deplasat la un supermarket din apropierea bisericii, de unde au fost  procurate produsele necesare pentru pachete. După procurarea produselor, impreună cu toți voluntarii, s-a revenit la biserică pentru a face pachetele, o parte din ele personalizate, care au fost distribuite. Astfel toți beneficiarii proiectului au primit pachete cu alimente de bază si vizita tinerilor din parohie.

Sursa: Trinitas TV

BISERICA ICOANEI – PROGRAM PELERINAJ ”ICOANA – FEREASTRĂ SPRE DUMNEZEU”

               PROGRAM PELERINAJ

”ICOANA-FEREASTRĂ SPRE DUMNEZEU”

     Biserica Icoanei

          16-21 MARTIE 2016

       M I ERCU R I  16  M A RT I E  2 016

17.00 – 18.30 Pavecernița Mare

18.30 Cuvânt de folos rostit de diacon Adrian Sorin Mihalache : H(Rana) devenirii noastre. Neuroștiințele vieții spirituale și Filocalia, despre câteva remedii pentru restaurarea vieții.

     JOI  17  MARTIE 2016

17.00 – 18.30 – Pavecernița Mare

18.30 Cuvânt de folos rostit de Pr. Prof Gheorghe Holbea: Dimensiunea rituală a Ortodoxiei

          V I NE R I  1 8  M AR TI E  201 6

13.00 Aducerea Icoanei Maicii Domnului de la Mitropolia Clujului la Bucureşti. Icoana va fi purtată într-un mic pelerinaj la bisericile: Sfinţii Cosma şi Damian de la Spitalul Fundeni, Parc Plumbuita, Sfântul Ioan Moşi şi Sfântul Pantelimon.

15.00 Sosirea la Biserica Icoanei şi asezarea icoanei Maicii Domnului pe un baldachin special amenajat în fața Bisericii. Icoana va rămâne spre închinare până luni 21 Martie la ora 20.00

17.00 – 18.30 Pavecernița Mare

18.30 Cuvânt de folos rostit de Pr. Prof. Mihai Aurel- Vicar Administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor : Sfintele icoane – mărturisirea ortodoxă

     S ÂMB ĂTĂ  19  M A R TI E  2 01 6

17.00  -18.30         Vecernia la Biserica Icoanei, săvîrșită de către Prefericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sau un delegat al Preafericirii Sale.

18.30 – 19.30 Procesiunea “Lumina Ortodoxiei”. Se pleacă cu lumânări aprinse, din curtea bisericii Icoanei spre Parcul Grădina Icoanei. Pelerinaj în jurul Parcului.

19.30 – 20.30 Citirea unei rugăciuni şi interpretarea unor cântări bisericești de către Corala Preoților din Protoieria Sector II, Capitală. Alocuţiuni despre Lumina Ortodoxiei, cuvântări bisericeşti (pe scena amenajată în interiorul Parcului Icoanei).

20.30 – 20. 45 Întoarcerea celor prezenți în curtea Bisericii Icoanei.

21.00 Agapă la Mănăstirea Christiana

DU M I NI C Ă  2 0  M A RT I E  201 6

10.00 – 12.30 Sfânta Liturghie în Biserica Icoanei sau pe un podium amenajat în fața Bisericii, săvîrșită de către către Prefericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sau un delegat al Preafericirii Sale .

12.30 – 13.30 Deplasarea credincioșilor spre Parcul Grădina Icoanei, unde se vor uni cu credincioșii tuturor parohiilor care participa la procesiune.

13.30 – 14.15 Pelerinajul ”Icoana-fereastră spre Dumnezeu” se va desfășura în jurul parcului Grădina Icoanei.

Se înconjoară Parcul Icoanei ca și la procesiunea din seara precedentă, cu opriri și rostiri de ectenii.

14.00 – 15.00        Interpretarea unor cântări bisericești de către Corala Preoților din Protoieria Sector II, Capitală.

 Slujbă de sfințire a icoanelor purtate de credincioși, săvîrșită de către Prefericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sau un delegat al Preafericirii Sale.

  • Rostirea Mărturisirii de Credință (Crezul)
  • Alocuțiunea rostită de dl. Primar Neculai Onțanu
  • Cuvânt de folos rostit de către Prefericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sau un delegat al Preafericirii

15.00 – 15.15 Revenirea credincioșilor în curtea Bisericii Icoanei și încheierea manifestării.

16.00 Agapă la Centrul Cultural Educațional Familia

           Luni 21 MARTIE

18.00-19.15     Eveniment  cultural  religios organizat de Trinitas TV, Sectorul Învăţământ şi Activităţi cu Tineretul al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi  Protoieria Sector II Capitală, dedicat  educației  religioase  a tineretului creștin ortodox, care va avea loc la Biserica Parohiei Parcul Călărași (Piața Muncii). Evenimentul va cuprinde un concert religios susținut de :

  • Corul Meloritm al Palatului Copiilor (15 min) – Dirijor Prof. Elena Nicolai cu programul:
  • Cu noi este Dumnezeu
  • Doamne al Puterilor
  • Cămara Ta
  • Ascultă Doamne
    • Corul Symbol al Patriarhiei Române (15 min ) – Dirijor Diac. Jean Lupu – cu programul:

1.Miluieste-ma Dumnezeule-Gh.Cucu

2.Colind de Pasti-arm.C-tin Arvinte

3.Iubi-Te-voi, Doamne- arm.N.Lungu

4.Litanie-St.Andronic

  1. Molitva-Denev
  • Corul Cantus Domini (20 min)- Dirijor Arhid. Prof. Ştefan Răzvan

Cu participarea actorilor Tomi Cristin și Ana Calciu de la Teatrul Național din București.

Prezentator : Preot  Teodor  Gradinaciuc.

19.15       Oferirea de diplome emise de Ministerul Învăţământului/ Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti unor elevi olimpici pe Municipiul Bucureşti la disciplina Religie.

Premierea acestor elevi cu daruri oferite de către Preafericitul Părinte Daniel Patrarhul Bisericii Ortodoxe Române.

19.30 – Cuvânt de folos rostit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

La eveniment vor participa aproximativ 400 elevi şi alţi tineri ortodocşi din Sectorul 2 Capitală.

Pentru întreg programul legat de Duminica Ortodoxiei partener media, Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române.

Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei Judecăţi) – VREDNICIA SLUJITORILOR BISERICEŞTI FACE TRANSPARENTĂ SLAVA ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU – Pr. Dr. Bogdan-Aurel TELEANU

C U V Â N T

la Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei Judecăţi)

(Ap. I Cor. 8, 8-13, Ev. Mt. 25, 31- 46)

VREDNICIA SLUJITORILOR BISERICEŞTI FACE TRANSPARENTĂ SLAVA ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU

Păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos” (I Cor. 8, 12).

Fraţi creştini,

Sfânta Scriptură consideră „vrednicia înaintea lui Dumnezeu” („αξίως τοû Θεοû ”, cf. Col. 1, 10; I Tes. 2, 12; III In 1, 6) reperul comportamental demn de cei care poartă numele de creştini şi criteriul dumnezeiesc de judecată a sufletelor noastre la Judecata de Apoi. Pe cei găsiţi vrednici înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Hristos îi numeşte „binecuvântaţii Tatălui Meu” şi afirmă că “vor putea moşteni împărăţia cea pregătită lor de la întemeierea lumii” (Mt. 25, 34). Condiţia pe care trebuie să o îndeplinească toţi cei care doresc să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu o regăsim în scrierile Sf. Ap. Paveşl care lansează următorul îndemn: „Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi al fostului vostru fel de viaţă, care se strică prin poftele înşelăciunii, să vă înnoiţi în omul cel nou, cel zidit după Dumnezeu în dreptatea şi sfinţenia adevărului (Ef. 4, 22-24)”. Înalt Prea Sfinţitul Ioannis Zizioulas, Mitropolit de Pergam, consideră că această înnoire a omului se produce numai în biserică, adică în cadrul Sfintei Liturghii, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Hristos: „Liturghia presupune şi conduce la o antropologie în care omul nu e înţeles decât ca zidire nouă în Hristos. Liturghia, care nu face teologie şi nu defineşte, ci arată şi descoperă, răspunde la întrebarea „ce este omul” arătând spre Hristos ca omul prin excelenţă, adică omul unit cu Dumnezeu, omul îndumnezeit. În comuniunea „celor sfinte”, care se oferă „sfinţilor” busola arată automat către cel „Unul sfânt, Unul Domn, Iisus Hristos, Acela cu care omul unit prin Sfânta Împărtăşanie devine ceea ce este cu adevărat: om total[1]. Aceiaşi idee o regăsim şi la Pr. Ioan N. Ionescu care – subliniind importanţa pomenirii numelor de botez atât ale celor vii, cât şi ale celor morţi la Sf. Proscomdie – arată modul în care, prin Taina Euharistiei săvârşită în biserică, Dumnezeu curăţă conşiinţa noastră pentru a ne preface în vrednici slujitori ai săi:  „în timpul Sf. Liturghii, după săvârşirea Tainei Euharistiei, alături de trupul şi sângele Mântuitorului Hristos se toarnă părticelele de prescură scoase la Proscomidie pentru cei vii şi pentru cei morţi. Acest sânge al Domnului curăţă conştiinţa noastră de faptele cele moarte ca să slujim Domnului celui viu: “Cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu?” (Evei IX, 14)”.[2]

Biserica, din cauza necredinţei oamenilor în viaţa de după moarte, se confruntă de multă vreme cu un proces progresiv de destrămare duhovnicească a credincioşilor ei care au început să manifeste cruzime până şi faţă de trup, nu doar faţă de suflet. Acest fenomen reiese atât din creşterea numărului de avorturi şi de sinucideri, dar şi din uşurinţa cu care rudele celor morţi doresc să scape de trupurilor celor trecuţi la Domnul, fiind capabile fie să permită incinerarea lor, fie să le ducă din prima clipă la gropă, lepădându-se de ele ca de hoiturile unor animale fără stăpân. Această atitudine nepotrivită constrastează puternic cu cinstirea acordată rămăşiţelor pământeşti ale sfinţilor, păstrate în chip minunat ca dovadă a cinstirii pe care în mod tradiţional Biserica a acordat-o acelor trupuri care fac să transpară prin sfinţenia lor lucrarea harului dumneziesc. Noi ştim că, în Biserică, Mântuitorul Hristos primeşte cu bucurie rugăciunile unuia pentru altul şi iartă păcatele celor absenţi (fie ei şi morţi) pentru credinţa celor prezenţi. În acest sens, Pr. Ioan N. Ionescu arată că Bunul Dumnezeu ne poate găsi vrednici de mântuire şi pentru credinţa, binefacerile şi sfinţenia aproapelui nostru: „Necredinţa în viaţa de după moarte a condus la o nepăsare totală faţă de moarte şi de cei dispăruţi, uitându-se semnificaţia „parastasului”, cuvânt de origine greacă care semnifică „a veni în ajutor” şi defineşte rugăciunea de mijlocire a celor vii pentru cei morţi. Învăţătura despre vămile văzduhului spune că un suflet ce se desparte de corpul său stă 3 zile în jurul corpului şi a 3 – a zi se ridică – ajutat de îngerii cei buni – spre Cer. În timp de 37 zile trebuie să treacă prin cele 20 de vămi. Dacă reuşeşte, atunci la 40 de zile se află lângă Creatorul său în locul fericirei veşnice. Dacă nu izbuteşte însă, adică dacă păcatele pe care le scot la iveală pârâşii omului – diavolii – atunci se aruncă în întunericul cel venic”. În acest răstimp, slujbele făcute pentru cel mort până la 40 de zile fiind esenţiale pentru judecata sa particulară”.[3]

Conform învăţăturii ortodoxe, recunoaştera vredniciei sau dreptatăţii umane înaintea lui Dumnezeu, premisa mântuirii noastre, se obţine prin har, credinţă şi fapte bune (Efeseni II, 8, 9). Aceasta înseamnă că dreptatea lui Dumnezeu, care izvorăşte dintr-o iubire interpersonală, înseamnă mai mult decât corectitudine. Într-o veche poveste veneţiană, în care este vorba de un ţăran care caută pe cineva demn să-i boteze copilul, se spune că acesta  se întîlneşte în peregrinările sale, la un moment dat, cu Dumnezeu, căruia îi împărtăşeşte scopul căutărilor sale: „Vreau să-mi botez copilul, dar vreau ca naşul lui să fie un om drept. Tu eşti drept?“. Stingherit, Dumnezeu răspunde, nu fără o anumită ezitare: „Mă rog, cinstit vorbind, nu tocmai!“. „În cazul ăsta nu poţi fi naşul fiului meu“ – a spus ţăranul şi şi-a văzut de drum. Şi iată că, la un moment dat, o întîlneşte pe Maica Domnului. Întrebată şi ea dacă e „dreaptă“, Sfânta Fecioară Mari a roşit şi a admis că nu poate pretinde aşa ceva, cu mîna pe inimă. În cele din urmă, ţăranul se văzu faţă-n faţă cu o doamnă în negru. „Da, cred că sînt o persoană dreaptă“ – a fost răspunsul ei. Părinţii copilului s-au bucurat foarte şi botezul a avut loc aşa cum se cuvine, cu multe bucate şi multă veselie. Cînd ultimul dintre musafiri plecă, onorabila naşă l-a invitat pe ţăran în palatul ei şi l-a condus într-o sală mare, în care ardeau nenumărate luminiţe. Ţăranul se opri locului, uimit: „Naşă, ce sînt toate aceste lumini?“. Nobila doamnă răspunse: „Sînt flăcările tuturor sufletelor omeneşti. Vezi flacăra aceea plăpîndă, gata să se stingă? E flacăra ta. În opaiţ nu mai e ulei aproape deloc. Şi acum uită-te la flacăra ceastălaltă, care arde intens, cu putere. E a fiului tău“. Ţăranul fu cuprins de spaimă. „Naşă, ia, te rog, o picătură din uleiul aflat în opaiţul fiului meu şi pune-o în opaiţul meu.“ „Nu, a răspuns naşa. Sînt o persoană dreaptă. Sunt Moartea”. Dar moartea, despre care s-a spus că „a intrat în lume prin pizma diavolului” (Înţelepciunea  lui Solomon II, 24), este doar “plata păcatului” (Romani VI, 23) pe care Dumnezeu, Judecătorul lumii, o îngăduie.

Fără Dumnezeu, lumea nu ar mai avea valoare! Iar, fără valoare, orice fiinţă îşi pierde demnitatea şi, implicit, raţiunea de a mai exista, moartea părând a avea, în acest caz, ultimul cuvânt. Dar, noi creştinii – care credem că învierea este mai puternică ca moartea – considerăm că Cel ce dă valoare lumii este doar Dumnezeu. Acesta este sursa valorilor, în timp ce omul are sarcina de a le descoperi, apoi de a le face vizibile – aşa cum lumina vădeşte ceea ce ascunde întunericul (Ef. 5, 13-14) – şi de a le transmite mai departe după următoarea poruncă dumnezeiască: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din Ceruri” (Mt. 5,16). De aceea, se cuvine ca slujitorii Bisericii noastre să dea dovadă de mai multă îndrăzneală în afirmarea publică a valorilor creştine şi, implicit, a propriei lor identităţi în scopul întăririi conştiinţei creştine şi apărarea dogmelor creştine. În caz contrar, mesajul ei să nu fie distorsionat, dând naştere unor tendinţe anticreştine şi antiumane.

Pr. Prof. Stăniloaie considera că transparenţa, nu tupeul sau obrăznicia, face Biserica frumoasă şi vrednică de respect şi de iubire.[4]Biserica – spune el – este transparentă prin smerenia umanului din ea, prin reţinerea membrilor ei de a se impune între ei şi faţă de ceilalţi oameni prin atitudini şi acte de putere, de dominare, de voinţa de a se pune în relief, de a li se arăta superiori. (…) Toate acestea reprezintă transparenţa atât în sensul de subţirime a umanului, cât şi în sensul de reflectare pozitivă a lui Hristos. (….) Cu un cuvânt, Biserica are pe Hristos transparent în conştiinţa sa şi-L face transparent celorlalţi oameni prin iubirea şi slujirea de oameni întru toată semerenia, fără nici o pretenţie de a i se sluji.[5] Pr. Prof. Stăniloaie vorbeşte de o transparenţă pentru Hristos, în sensul că prin Biserică se reflectă lumina lui Hristos care luminează tuturor (Mt. 5, 13), aşa cum mărturisim pregătindu-ne pentru slujba de Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos (În tot timpul Postului  Paştilor la Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite, preotul, cu lumânarea în mânã, zice: “Lumina lui Hristos, luminează tuturor!” ca un fel de înainte-vestire a ceea ce se va întâmpla la Paşti). Această transparenţă – despre Mântuitorul Hristos mărturiseşte: „Eu sunt lumina lumii. Oricine îmi urmează mie nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii”. (Ioan 8, 12) – nu se poate realiza decât prin punerea în practică a sfatului Sf. Ap. Iacov: “Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă” (Iacov 1,18; 21-22, 25). Iată de ce, Pr. Prof. Dumitru Stăniloaie menţionează că Sf. Ioan Gură de Aur repetă de mai multe ori că frumuseţea şi slava Bisericii e interioară, e de ordin spiritual. „Biserica – afirmă el – se impune prin căutarea la cele cereşti, prin smerenia, răbdarea, cumpătarea, bunătatea, iubirea, slujirea ei, aşteptarea unui cer şi pământ nou. Vorbind de acestea, Sf. Ioan Gură de Aur se referă când la Biserică în general, când la membrii ei, sau chiar la conducătorii ei. El nu vede Biserica ca o instituţie abstractă în afara persoanelor. „Vezi semerenia lui Iacov. A luat episcopia şi nu spune nimic în această împrejurare. Vezi marea smerenie a celorlalţi ucenici, cum îi cedează scaunul şi nu şi-l dispută. Biserica aceea era în cer, neavând nimic lumesc, strălucind nu prin ziduri, nu prin marmură, ci prin râvna celor ce o constituiau”. (…) În acest sens, Biserica e „casa lui Dumnezeu pe vârfurile munţilor”. [6]

                        Pr. Dr. Bogdan-Aurel TELEANU, Biserica Sf. Pantelimon 

[1] Ioannis ZIZIOULAS, Creaţia ca Euharistie, Editura Bizantină, Bucureşti, 1999, p. 20;

[2] Pr. Ioan N. IONESCU, Parastasele. Rostul lor dogamtic, Tipografia „Cugetarea”, Bucureşti, 1927, p. 57;

[3] Ibidem, p. 61-62;

[4] Pr. Prof. Dumitru Stăniloaie, Transparenţa Bisericii în viaţa sacramentală, „Ortodoxia”, nr. 4, 1970, p. 512;

[5] Ibidem, p. 509;

[6] Ibidem, p. 514;