Duminica a 6-a după Rusalii – Vindecarea Slăbănogului din Capernaum – NU PUTEM SESIZA PREZENŢA MINCIUNII ŞI, IMPLICIT, A PĂCATULUI, FĂRĂ SĂ AVEM DEJA UN SIMŢ AL ADEVĂRULUI – Pr. Dr. Bogdan-Aurel TELEANU

C U V Â N T

 la Duminica a VI-a după Rusalii

(Vindecarea Slăbănogului din Capernaum)

Ap. Romani XII, 6-14; Ev. Matei IX, 1-8; glas 5, voscr. 6

NU PUTEM SESIZA PREZENŢA MINCIUNII ŞI, IMPLICIT, A PĂCATULUI, FĂRĂ SĂ AVEM DEJA UN SIMŢ AL ADEVĂRULUI

Motto:  “Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? “ (Mt. IX, 4)

VINDECARE ÎNSEAMNĂ IERTAREA. În sens bisericesc, vindecarea înseamnă iertare. Acesta este sensul cuvintelor rostite de Mântuitorului Hristos în momentul în care îi spune paraliticului: “Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” (Mt. IX, 2). De multe ori, Mântuitorul nostru Hristos i-a vindecat pe cei bolnavi numai cu cuvântul Său şi a făgăduit să dăruiască darul vindecării bolilor acelora care vor crede în el. De aceea, Sfinţii Părinţi au asemuit Biserica Sa cu scăldătoarea Vitezda în care toţi cei care intră cu credinţă în ea primesc vindecare deplină prin curăţirea de patimi. Sf. Maxim Mărturisitorul, vorbind despre Sf. Ap. Pavel, spune: “Dar dacă alta este raţiunea naturii şi alta a harului, este lucru limpede şi vădit că Sfinţii ca Sfinţi făceau minuni din pricina harului, dar că oameni pătimeau din pricina firii. Aceasta pentru că harul nu desfiinţa trăsătura pătimitoare a firii, dat fiind că raţiunile firii şi ale harului nu se amestecau nicidecum”. (Filocalia, vol. 2, p. 156)”. Avva Antonie: “Un frate a zis lui Avva Antonie: Roagă-te pentru mine! Zis-a lui bătrânul: Nici eu nu te miluiesc, nici Dumnezeu, dacă tu însuţi nu te vei sili şi nu te vei ruga lui Dumnezeu“(Patericul, Editura Sf. Episcopii a Ramnicu­lui, 1930, pag. 10).

BOLILE SUFLETEŞTI. Scopul misiunii bisericeşti nu îl reprezintă vindecarea de bolile trupeşti şi evitarea suferinţei, ci tămăduirea bolilor sufleteşti; curăţirea de bolile trupului constituind numai un dar care se datorează unirii prin a har omului cu Dumnezeu. Cu toate acestea, demersul vindecării în Ortodoxie necesită un progres moral din partea omului. Argumentând această opinie teologică, arhimandritul Hierotheos Vlachos spune: “Tocmai de aceea în Biserica Ortodoxă spunem că boala sufletului molipseşte şi trupul, tot aşa cum boala trupului molipseşte uneori sufletul. Datorită acestei legături lăuntrice se întâmplă că, deşi sufletul vrea să ajungă la părtăşia cu Dumnezeu, trupul nu primeşte să urmeze sufletului, din pricina patimilor, şi astfel apare osteneala trupească. Atunci ne dăm seama că, deşi sufletul se simte mai curând sănătos, totuşi trupul se simte bolnav şi slăbit. Se vădeşte spusa Domnului: „Că duhul osârduitor este, iar trupul neputincios” (Mat. 26, 41) (Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă, p. 20). De aceea se spune că speranţa “moare ultima”, aş acum arată şi Sf. Teofan Zăvorâtul: “Când cazi în necaz, boală sau vreo altă ispită, să nu cazi cu duhul, ci să fii îndelung răbdător, dând mulţumită lui Dumnezeu, şi prin nădejdea bunătăţilor viitoare  preschimbă-ţi necazul în bucurie” (în Patericul Lavrei Sf. Sava, p. 12). Şi, încă mai spune: “Să nu te temi de sabie, boală, suferinţă şi moarte, ci să te temi de păcat, că nimic din acestea nu va fi în stare să te vateme, de nu se va afla păcat în tine. Adam a fost în rai şi a căzut. Iov pe gunoi – şi s-a încununat”.

VRĂJITORIA, PĂCAT ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT. Cei ce fac vrăji şi cei ce aleargă la vrăjitori fac un mare păcat împotriva Duhului Sfânt, căci lasă pe Dumnezeu şi cer ajutorul diavolilor; renunţă la rugăciunile Bisericii şi intră în casele vrăjitorilor. Se leapădă de slujitorii lui Hristos, adică de sfinţii preoţi şi se duc la slujitorii satanei. Un păcat aşa de mare nu se iartă celor vinovaţi ” nici în veacul de acum, nici în cel ce va să vină”, după cum spune Mântuitorul Hristos, de nu se vor pocăi toată viaţa.Cel mai aspru pedepseste pe vrajitori Sf. Vasile cel Mare. Iata ce spune el in canonul 72: “Cel ce se dă vrăjitorilor, sau unora ca acestora, se va canonisi cu canonul ucigaşilor ” (Sf. Vasile, 72; Sf. Grigore de Nyssa, 3; Laodiceea, 36). El pune pe vrăjitori în rândul ucigaşilor de oameni şi a celor lepădaţi de Dumnezeu, adică îi opreşte de cele sfinte de la 10 la 20 de ani.

În canonul 65, Sf. Vasile cel Mare, zice: “Femeia ce va fermeca străinii şi pe ai săi, (se opreşte de cele sfinte) ani 9 şi metanii 500 pe zi ” (pag. 115). Iar canonul 61 al Sinodului Ecumenic al VI-lea opreşte de la Sf. Împărtăşanie pe cei ce merg la ghicitori, la cărţi de joc şi alte asemenea, spre a afla cele viitoare, timp de şase ani de zile. Iar, “daca vor stărui în acestea şi nu se vor feri de aceste meşteşuguri pierzatoare şi păgâneşti, hotărâm să se lepede cu totul de la Biserică, precum şi Sfintele Canoane învaţă… “. Sf. Ioan Postitorul scurtează canonul vrăjitorilor şi pe cel al celor ce aleargă la vrăji, numai la 3 ani oprire de cele sfinte, dacă se mărturisesc de păcat, dacă îl părăsesc definitiv şi dacă ţin post zilnic până la orele 3 dupa masă şi fac cate 250 de metanii pe zi.

Sf. Scriptură arată cât de greu pedepseşte Dumnezeu pe  ce alergau la vrăitori: ” Pe fermecători nu-i lăsaţi să trăiască” (Ieşire 22, 18). Şi iarăşi zice: ” Şi bărbatul sau femeia, oricare dintre ei se vor face descântători sau vrăjitori, cu moarte să se omoare; pe amândoi cu pietre să-i ucideţi că vinovaţi sunt ” (Levitic 29, 27). Şi iarăşi: ” Sufletul care se va duce la descântători sau la vrăjitori ca să curvească în urma lor, Eu voi întoarce faţa Mea împotriva sufletului aceluia şi-l voi pierde din poporul lui” (Levitic 20, 6).

HULA ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT. Toţi cei ce citesc cu atenţie Sfânta Scriptură sunt speriaţi de păcatul împotriva Duhului Sfânt, deoarece este singurul păcat despre care ni se spune că nu se iartă. “Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău” (Is, V, 2). O asemenea distorsiune a spiritului este gravă şi  înspăimân­tătoare, deoarece investind pe diavol cu atributul de autor al faptelor bune, se transferă vocaţia asemănării omului cu Dumnezeu în asemanarea sa cu Lucifer, începătorul păca­tului. Sf. Vasile cel Mare stigmatizează acest păcat expli­cand: “Cel care atribuie răului lucrările şi roadele Sf. Duh, acela blesteamă pe Sf. Duh”. Unor asemenea suflete nefericite Mântuitorul Hristos le rosteşte cu o nemărgi­nită mâhnire, aceste cuvinte: “celui care va zice cuvânt împotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie” (Mt. 12, 32). Întrucât “Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea” (II Cor 3,17), hula împotriva Duhului Sfânt înseamnă a huli libertatea şi a deveni sclavul minciunii. Cine este Tatăl miniciunii? Mântuitorul nostru Hristos ne-a spus de la cine vine minciuna: de la diavolul. Iată ce gasim scris: “Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii” (Ioan VIII, 44). Nu putem sesiza prezenţa minciunii şi, implicit, a păcatului, fără să avem deja un simţ al adevărului.

Pr. Dr. Bogdan-Aurel TELEANU, Biserica Sf. Pantelimon

Parohia Teiul Doamnei Ghika – Sărbătoarea Sfinţilor Epictet şi Astion – 8 iulie 2015

În Biserica noastră sunt prăznuiţi astăzi, 8 iulie 2015, Sfinţii Mucenici Epictet preotul şi Astion monahul. Moaşte ale acestor sfinţi mărturisitori se află atât în biserica Mănăstirii Halmyris (judeţul Tulcea), înălţată în apropierea vechii bazilici episcopale din Halmyris, unde s-au descoperit sfintele moaşte, dar şi la mai multe biserici din ţară, informează Ziarul Lumina.

În fiecare an, credincioşi din părţile Dobrogei şi nu numai vin să se închine la raclele cu sfintele moaşte ale Sfinţilor Martiri Epictet preotul şi Astion monahul şi să participe la sfintele slujbe care se săvârşesc la Mănăstirea Halmyris, situată în partea de nord-est a Dobrogei, la 2,5 km de localitatea Murighiol, Tulcea. Cu prilejul hramului, Sfânta Liturghie este săvârşită de un sobor de ierarhi, înconjurat de preoţi şi diaconi.

Descoperite în anul 2001, în ziua de 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion au fost aşezate spre cinstire timp de 7 ani în Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa. În acest timp, părticele din sfintele lor moaşte au fost dăruite şi altor biserici din ţară.

Una dintre acestea este biserica Parohiei Teiul Doamnei – Ghika, ctitorie a primului domn pământean Grigorie IV Ghica în partea de nord-est a Bucureştiului. „Astăzi, biserica noastră este în mare sărbătoare, căci în ea se află spre închinare părticele din moaştele Sfinţilor Martiri Epictet şi Astion. Moaştele lor întăresc frumuseţea unică a bisericii noastre şi credinţa credincioşilor, creându-se aici, în această oază de linişte şi verdeaţă, în ansamblul agitat al Bucureştilor, un mic paradis pentru toţi cei ce vin cu e­vlavie să-şi liniştească setea, veşnic nepotolită, după Dumnezeu. Moaştele Martirilor Epictet şi Astion aduc multă linişte şi siguranţă celor copleşiţi de grijile lumeşti şi răcoresc sufletele aprinse de patimi. Evlavia faţă de Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion se manifestă vizibil datorită darului facerii de minuni cu care au fost înzestraţi, atât în timpul vieţii, cât şi după trecerea lor la cele veşnice. În actul martiric se specifică: «Şi toţi cei care erau stăpâniţi de vreo infirmitate, îndată ce se atingeau de trupurile lor şi, din dragoste faţă de Dumnezeu, le sărutau, îndată se îndepărta de la ei toată neliniştea şi durerea». Şi astfel de semne şi minuni au continuat să se petreacă la mormântul lor necontenit după aceea. Moaştele Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion au fost dăruite parohiei noastre de Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la data de 8 septembrie 2005, cu prilejul târnosirii capelei şi se păstrează spre închinare în biserică, într-o raclă din argint”, a precizat pr. Emilian Vâlcu, slujitor la biserica Parohiei Teiul Doamnei – Ghika şi secretar al Protopopiatului Sector 2 Capitală.

Programul liturgic dedicat sărbătorii Sfinţilor Epictet şi Astion la biserica acestei parohii a început de aseară cu Vecernia şi Litia, iar astăzi continuă cu Utrenia şi Sfânta Liturghie, iar după-amiază cu Acatistul Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion şi cateheza. Biserici din Capitală care păstrează părticele din sfintele lor moaşte sau care au hramuri închinate lor mai sunt: Biserica „Sfântul Ioan” – Piaţă, capela Cimitirului „Izvorul Nou” şi capela Centrului medico-social „Sfântul Luca”

(Sursca: Agentia de stiri Basilica)